Când mami a născut-o pe Thea, am strâns toate jucăriile de teamă să nu mi le ia. Dar, când am văzut-o, m-am mirat că este aşa de mică. Am întrebat-o pe mami:
- Pot s-o ţin în braţe?
- Nu!
- De ce?
- Pentru că este prea mică.
- Dar o voi ţine bine!
- Nu!
- Poate să meargă?
- Sigur că nu.
- De ce? am întrebat nedumerit.
- Pentru că muşchii ei nu sunt dezvoltaţi.
- Dar când va putea merge?
- Peste un an.
A trecut un an şi a început să se joace cu mine.
Într-o zi Thea a început să meargă. Mai întâi a mers un pic, apoi a căzut. Peste o lună Thea s-a dus la tati în două picioare. Noi ne-am mirat.
Sora mea începuse să meargă singură. Peste o săptămână a început să se joace cu mine. M-am bucurat foarte mult.
Într-o zi eu m-am uitat la Spiderman şi ea a venit lângă mine. I-a plăcut şi ne-am mai uitat o dată. La doi ani nu stătea fără mine. Se juca numai cu mine.
Acum are 2 ani şi 5 luni. Ce frumoasă e! Dansăm, jucăm fotbal şi cu jucăriile şi la calculator.
Oare ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista?
Familia nu ar fi atât de împlinită !
- Pot s-o ţin în braţe?
- Nu!
- De ce?
- Pentru că este prea mică.
- Dar o voi ţine bine!
- Nu!
- Poate să meargă?
- Sigur că nu.
- De ce? am întrebat nedumerit.
- Pentru că muşchii ei nu sunt dezvoltaţi.
- Dar când va putea merge?
- Peste un an.
A trecut un an şi a început să se joace cu mine.
Într-o zi Thea a început să meargă. Mai întâi a mers un pic, apoi a căzut. Peste o lună Thea s-a dus la tati în două picioare. Noi ne-am mirat.
Sora mea începuse să meargă singură. Peste o săptămână a început să se joace cu mine. M-am bucurat foarte mult.
Într-o zi eu m-am uitat la Spiderman şi ea a venit lângă mine. I-a plăcut şi ne-am mai uitat o dată. La doi ani nu stătea fără mine. Se juca numai cu mine.
Acum are 2 ani şi 5 luni. Ce frumoasă e! Dansăm, jucăm fotbal şi cu jucăriile şi la calculator.
Oare ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista?
Familia nu ar fi atât de împlinită !
