Ovidiu Maria-Luiza

clasa a VI-a
Grupul Şcolar “Carmen Sylva”
Eforie Sud, judeţul Constanţa

ÎNGERUL MEU

Cine mi-ar da luna de pe cer
Fără să o cer?
Cine mă ceartă
Şi apoi mă iartă?

Cine-i drăgăstoasă
Şi mai ales frumoasă?
Cine se topeşte,
Atunci când mă priveşte?
Mama ...

Cine mă alină,
Când sufletu-mi suspină?
Cine-i nefericită,
Când eu sunt mâhnită?


Cine mă iubeşte
Şi mult mă-ndrăgeşte?
Cine mă hrăneşte,
De mică până voi creşte?
Mama ...


ULTIMA ZI

Ultima zi e şi cea dintâi
Spre o nouă zare
Spre o nouă mare...

Vei privi de sus
Marea-nvolburată
Munţii maiestuoşi
Apoi lumea toată.

Vei privi de jos
Cerul plin de stele
Veşnice mărgele
Pe-umeri de-abanos.


GOANA DUPĂ ANOTIMP

Unde a plecat toamna?
A rămas puţină în vinul din beci,
Puţină în borcanele de gem cu gutui,
Mai rămâne în cochilii de melci
Unde iernează împreună şi echinocţiul ei.
Acum ştiţi ce-auzim noi, dragi amici,
Când punem la ureche cochilii de melci?


DUDUIA

Toamna e o duduie plinuţă
Ce miroase a mere şi a gutui.
Poartă îngâmfată pantofi cu toc cui
Ce se-afundă în noroiul din uliţă.
Îşi pune haine de fond plastic
Roşu, galben, maro şi mult gri
Cercei cu must în ei
Şi-un şirag de nuci până la buric.
Ea crede că e frumoasă...
Şi eu cred.


VIAŢA

Ieri eram copil,
Astăzi sunt adult
Viaţa a trecut
Ca un uliu-n zbor.

Ochii îmi sunt tulburi,
Părul mi-e cărunt,
Vorba-i mai domoală,
Ghemul e mai scurt.