Drăgănescu Ianina

clasa a VII-a,
Şcoala Nr.6 “Nicolae Bălcescu”
Piteşti, judeţul Argeş

NOAPTE

Soarele se varsă şi-amurgu'abia clipeşte,
Şi trandafirul, beat de rouă, abia dacă se zăreşte.
Imensitatea, măsurată-n lacrimi îndrăzneşte,
Oglindeşte patimile lunii pline de tristeţe.

Linişte. Lumină sumbră. Noapte.
O stea cântă-ale eternităţii şoapte.
Un greier îşi obligă suratele să tacă,
S-asculte iarba ce se-aplecă să zacă.

O pasăre de foc, un sol al păcii, al seninătăţii,
Se stinge-n marea caldă, în potopul nopţii.
Întreaga natură se-ntreabă-ngândurată
Cine domneşte-acum în cer? Cine-i acea frumoasă fată?

Şi cum o cheamă? Eternitatea sau Pieirea?
Minciuna, Răutatea sau Iubirea?
Ar avea multe de spus despre misterioasa Maiestate…
Însă nimeni nu ştie nimic. Este doar noapte.


NOI

M risipesc
în gândurile tale,
în vise, în clipe,
în noi,
în dorul de ieri, sau departe…
în ploi!

Trecutul se scrie
în palmă
cu urme de lacrimi
de dor…

Aştept doar un semn
că mă cauţi,
un sens
Pentru noi!


AŞTEPTARE

Regină a tăcerii
Peste pustiu domneşte
Cu mantia de umbre,
Coşmar şi renunţare.
Mă-nvălui în uitare
Invoc iubiri de stea,
Aştept un semn de viaţă
Din lacrimi reclădesc
…privirea ta…


PEISAJ

Cenuşă, ceară şi noroi
Într-o clopotniţă din târg
Săraci cu mâinile întinse
Stau în genunchi şi plâng.
Dureri li se citesc pe faţă
Şi lacrimi pe obraz se scurg
Mâini degerate stau întinse
La târg într-un târziu amurg.


DESPĂRŢIRE

În trenul ce pleacă
în noaptea târzie
Un crâmpei de inimă,
un petec de suflet…
O urmă din dorinţa de a păstra…
Şi neputinţa de a striga!

O lacrimă îngheţată se transformă
în fulg de zăpadă.
Peste un timp, peste un anotimp,
peste o durere, sau poate
peste un gând
Se va întoarce…