Hîrşenie Andreea

clasa a V-a,
Liceul Teoretic "William Shakespeare"
Timişoara, judeţul Timiş

UNDE E CASA BUNICII?

Casa bunicii
Miroase a var proaspăt
Şi a gutui,
A levănţică
Pusă sub căpătâi.

Lumina vine
Prin perdeaua de borangic
Cusută cu acul
Cel mai mic.

Lumina vine
Din tindă,
Dintre muşcate,
Aleargă prin ungherele toate,
Mângâie păsările
Ţesute-n covoare
Şi ele sunt gata
Să înceapă să zboare.

Iar dacă eşti
Un pic mai atentă
Simţi cum florile din ştergare
Se umplu încet
De parfumuri îmbătătoare.

Casa bunicii
E plină de zâne
Şi de pitici
Pe care îi văd
Doar cei mici.

În casa ei
Trebuie să fii, neapărat,
Un copil foarte cuminte
Şi foarte curat.

- Unde e casa bunicii?
- Unde să fie?!
În grădina ta minunată,
Numită copilărie.


NEPĂSARE

Nimeni nu mai vede o floare ce răsare,
Nu se mai observă răsăritul de soare.
S-au pierdut tradiţiile, lucrurile adevărate,
S-a pierdut şi lumea de-atâta răutate.

Caut adevărul în atâta minciună,
Caut prieteni într-o mare de oameni.
Aş vrea să salvez ceva din această furtună -
Un zâmbet, o lacrimă, o privire
Sau, poate, acel frumos cuvânt numit "fericire".


ŢARA MEA

Ţara mea îmi este dragă
Că-i a mea, nu-i a altcuiva.
Lungi poiene şi izvoare
Îmi încântă inima.

Ţara mea e cea frumoasă
Munţii şi codrii, brazii verzi
Ne aşteaptă cu podoabe
La vecinul din Hurezi.

Stai să vezi ce frumuseţe
Vara e pe Litoral
Toţi cu feţele bronzate
Te îndeamnă să vii iar.


ARIPIOARELE CELE MICI

Boierii, cucoanele
Şi-au închis obloanele,
Şi-au zburat în gloată deasă
Către ţara de mătasă.

Între florile străine
Veneticilor li-e bine.
Aici, viscol, frig şi ceaţă,
Grâu-i strâns şi iazu-ngheaţă.

Am rămas locului noi,
Vrăbii, corbi şi piţigoi
Şi cu înţelegere
Trupul c-o să degere.

Vara, vor cânta-n sobor
Că se-ntorc în ţara lor.


CASA CU VRĂBII DE LA BUNICA

Vrăbii casnice, ştiute
Am în streşini, două sute.
Şi mai am, de nu mă-nşeală
Lista scrisă cu cerneală.

Socotite, numărate,
Două sute zece, toate,
Şi cu pui, cu tot cu ouă
Ar mai fi o sută, două.

Le-am trecut în catalog,
Două litere, mă rog:
Vrăbioii cu băieţii,
Şi scatiii cu sticleţii.

Ca la piersici şi la sfecle,
Le-am dat nume şi porecle.
Şi poreclele urmează
După nume-n paranteză...

Vrăbioii au, mai toţi,
Nume de tâlhari şi hoţi,
Căci, de bine să ne fie,
Noi stăm lângă puşcărie,
Şi, pe vrute, pe nevrut,
Luăm şi dăm cu împrumut.