Bonciu Cătălina-Maria

clasa a VII-a,
Şcoala cu clasele I-VIII
Şoimari, judeţul Prahova

RĂMÂI LÂNGĂ MINE, MAMĂ!

Încă nu ştiu ce sfântă lege
Te-a zămislit aşa
Sunt norocoasă, se-nţelege,
Că eşti tu mama mea.

Zâmbeşti şi, Doamne, cât îmi placi!
Stai lângă mine, mamă!
E dor şi cald în tot ce faci
Cu tine nu-mi e teamă.

Eşti singura din jur fiinţă
Ce-mi ierţi aproape orice
Îmi dai speranţă şi credinţă
În vis şi dragoste.

În ochii tăi rămân pe viaţă
Ca un totem de catifea
Mă nasc în fiecare dimineaţă
Pentru tine. Ce-aş mai vrea?

Am crescut grabnic de-acum
Dar stai cu mine mamă
Mi-ai cere tot ce doreşti tu
Ţi-oi da de bună seamă.

Anii s-or cerne peste mine
Tu nu mă vei părăsi
Atât la rău cât şi la bine
Mamă veşnică să-mi fii.


REGĂSIRE-N LUNA LUI MARTIE

Mai ţii minte începutul aşa cum a fost?
Nici devreme, nici târziu, poate fără rost
Poate doar întâmplarea ne-a îndemnat
Să fim împreună o vreme fără păcat.

Mai ţii minte cum doream cu disperare
Să ne umplem timpul doar cu împăcare
Şi să-ncapă într-un ceas şi zile o mie
Să nu conteze ce a fost şi nici ce-o să fie?

Dar uite c-au venit deodat' şi tot fără rost
Ultima zi şi ultimul ceas din ce-a fost
Şi-am rămas cu amintirea fără folos
Să nu ştiu bine dac'a fost totuşi frumos.

Poate nu-i prea târziu ca să cred cu patimă
Că-ntre noi n-a fost doar un pariu pe o lacrimă
Şi că poate voi regăsi în tine un dor
În acest început de martie - mărţişor.


PRIMĂVARA DIN COPILĂRIE

Primăvara copilăriei cu muguri şi-un mărţişor frumos
Stând pe genunchii mamei închid pleoapa somnoros
Nicio grijă, o carte, atâta doar de colorat
Şi-o pasăre de gumă uitându-te la ea extaziat.

Primăvara copilăriei prea repede dispărând în zbor
Abia te joci şi râzi şi iată `i se spune: "Somn uşor"
Şi-aduce mama ceva dulce să te linişteşti
Laşi suspinul şi intri în visele copilăreşti.

Primăvara celor mari daruri de date ori nu-ţi va da?
Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta
Primăveri vechi şi frunze plecate s-au şters de vremuri fumurii
Îmi place verdele-n lumină din jocul de copii.


PACEA COPILĂRIEI

Copiii noştri merg la şcoală
Îşi inventează jocuri noi
Dar dimineaţa când se scoală
Privesc neliniştiţi spre noi.

Nici nu-i nevoie să se audă
Ce-au de spus copiii-n cor
Pluteşte-n cer o veste crudă
Şi teama întrebărilor.

O clipă doar dacă ne doare
Că-i frig prin somnul din copii
Găsim şi loc destul sub soare
Şi pâine-n grâul din câmpii.

Cu spaimă ne izbeşte-n tâmplă
Lumina ochilor cuminţi
Şi nu-nţelegem
Cum se-ntâmplă de-i oarbă ura din părinţi.

Cât de frumos ar fi să doarmă
Dacă părinţii s-ar vorbi
Să nu mai nască nicio armă
Şi cerul păcii ne-ar orbi.


PUTEREA PRIMĂVERII

Orice fată-ntr-o zi poate a lăcrimat
Eu, de când mă cunosc, am surâs şi am sperat
Primăvara ploua, dar eu lângă geam
Priveam înspre nori până îi risipeam.

Şi când ploaia stătea, alergam să mă joc
Sub un petec de cer cu o rază de foc
Să mă bucur că văd şi că simt în gând
Speranţa, ce nu-i frunză bătută de gând.

Mai departe am crescut ca un lujer de dor
Ca o floare de câmp pe un mare răzor
Laolaltă cu crini, mărăcini şi trifoi
Îndoită de vânt şi bătută de ploi.

Dar am învăţat cum să sting un blestem
În şuvoiul ţâşnit dintr-un simplu poem
Şi-am ştiut cum să sparg şi zăgaz şi zăvor
Să-mi pun aripi de vis şi cu ele să zbor.

Din primăvară se iau două săgeţi
Şi din aurul lor se aprind dimineţi
Pentru mine şi pentru bătrânul Pământ
Înţelegeţi: iubesc şi nu pot să mă plâng.