CONCURSUL NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ „IONEL TEODOREANU”

ediţia a IV-a, 2010

Concursului naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu”, ediţia a IV-a, 2010, a fost organizat de Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti, judeţul Iaşi, având ca parteneri:

Inspectoratul Şcolar al judeţului Iaşi – inspector şcolar general: prof. Liliana Romaniuc
Muzeul Literaturii Române Iaşi – director, prof. dr. Dan Jumară
Primăria comunei Dumeşti – primar, Mihai Sabaiduc
Cotidianul „Ziarul de Iaşi” – redactor-şef Toni Hriţac

Juriul concursului:

Preşedinte: Lucian Vasiliu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei „Dacia literară”
Membri: George Bădărău, membru al Uniunii Scriitorilor din România, prof. dr. în filologie
Liviu Apetroaie, membru al Uniunii Scriitorilor din România

S-au acordat următoarele premii la secţiunile poezie şi proză:

Premiul I – Ioana Lupu (Slatina, Olt), Beatrice Ioana Fulger (Târgovişte, Dâmboviţa), Radu Cristian Andreescu (Cluj-Napoca, Cluj), Francesca Lara Buta Alexa (Mediaş, Sibiu), Anca Iacob (Motru, Gorj), Bianca Căprariu (Drobeta-Turnu Severin, Mehedinţi)
Premiul II – Georgiana Andrada Teslovan (Topliţa, Harghita), Mălina Ciobanu (Salcea, Suceava), Andreea Melu (Verneşti, Buzău), Laura Iuliana Necşuliu (Lădeşti, Vâlcea), Mara Florian (Satu Mare), Cezar Eusebiu Linea (Vălenii de Munte, Prahova)
Premiul III – Mădălina Duma (Chiojdu, Buzău), Ianina Drăgănescu (Piteşti, Argeş), Andreea Hîrşenie (Timişoara, Timiş), Ana Maria Gîbu (Dorohoi, Botoşani), Corina Sîmbeteanu (Eforie Sud, Constanţa), Loredana Stan (Asiaju de Sus, Maramureş)
Menţiuni – Daiana Ciobanu (Târgu Jiu, Gorj), Ioana Hărceagă (Burcedea Grînoasă, Alba), Silvia Ivan (Erbiceni, Iaşi), Dana Maria Coman (Moisei, Maramureş), Ştefan Hărmănescu (Dumeşti, Iaşi), Rareş Tracicaru (Fălticeni, Suceava)

Premiul special al juriului: Andreea Poşircă (Buzău), Alexandru Grigoruţă (Iaşi)
Premiu pentru originalitate: Mădălina Serediuc (Suceava), Amalia Agapi (Broscăuţi, Botoşani)
Premiul cotidianului „Ziarul de Iaşi”: Cătălina Maria Bonciu (Şoimari, Prahova), Alexandra Dărăbăneanu (Valea Lupului, Iaşi)
Premiul revistei „Dacia literară”: Dana Claudia Lazăr (Brăniştea, Bistriţa-Năsăud), Denis Nistor (Zăbrani, Arad)

Număr participanţi: 218.

Secţiunea poezie

Premiul I

Lupu Ioana

clasa a VIII-a,
Liceul cu Program Sportiv
Slatina, judeţul Olt

IARNA DIN NOI

Mâna care ieri atingea flori şi ploi stacojii, viciate de priviri umane
Iluzie de-un moment, de răsfrântă luciditate, s-a stins şi ai închis-o-n ochii tăi
Haotică închipuire mi te-a desenat purtând surâsul cu frânturi de cer;
Acasă te aşteptau, îmbrăcate în trecut, paharele goale din care să guşti
Invitaţia de a te aşeza la geam şi de a trece dincolo de noi.

E atât de frig încât ferestrele te urmăresc zbătându-te-n în gândurile mele
Marşurile fulgilor aliniaţi, în veşminte de predare, cad de lumină răpuşi,
Iar timpul simt cum tot creşte în urma mea, în universul teluric al îmbrăţişării
Narcotic şi flămând, rămânând doar cerul cu palma lipită de a mea.

E vremea să te întorci în devenirea din care ai plecat
Succint să împrăştii fărâme din laconica privire
Cu praful crinilor de gheaţă spulberaţi în noi, păşind
Unde nimeni şi nimic nu te va mai şterge din cartea scrisă pentru tine.


PICURÂND ÎN FIINŢA MEA

Mă tem de împietrire
Mai mult ca de durere
Căci ea ucide tot
Atât de lent şi sigur
Şi nu îi vezi cuţitul
Şi nici privirea-i crudă
Nu simţi când te cuprinde
Încet şi rece, frigul.

Cu valul ei ascunde
Monstrul ce-l sculptează

Şi când amurgul vine
Pe cer flăcări tresar
Şi până se-nnoptează
Monstrul se trezeşte
Ea însăşi îi dă viaţă
Şi stelele dispar.


LA RĂSCRUCE DE DRUMURI

Ea privea chipuri străine.
Le cunoscuse, dar nu le mai ştia,
Oglindindu-le în sine,
Rupând din ele tot ce o durea.

Şi umbra nopţilor de sânge
Ce se scurseseră uşor
Plângea din nou, cu alte lacrimi,
Cu lacrimile ei de dor.

Smulgând din suflet, smulgând din amintiri,
Trăind dintr-o speranţă,
Prin clipe de delir,
Acum e prea departe de tot ce a iubit
Vrea singurătate,
O vrea, deşi-i un chin,
Şi urlă în tăcere, se prăbuşeşte-n ea.
Privindu-o e aici. Ea şi numai ea.

Departe şi aproape;
Totul e pustiu!
Şi vrea să plece. Unde?
Şi dacă-i prea târziu?


LACRIMI ALBE

Nu aş mai scrie
dacă sufletul nu mi-ar zvâcni
în gândul timpului
care trece.

Cărările lungi se aruncă înainte infinite
şi încă nu văd pădurea terminându-se
într-o pată depărtată
de lumină.

Trăiesc prin nefiinţa florilor
Şi mâine voi plânge
cu aceeaşi rouă,
dar răsfrântă în razele lunii
în Eterna Noapte
a despărţirii.


STINGEREA UNEI STELE

Sufletul îmi este un eremit de piatră
încremenit în timp
cu mâinile îmbrăţişând
spaţiul dintre pământ şi cer,
cu ochii pierduţi printre idoli şi zei

Opreşte-te, timp, odată cu mine
Şi sfâşie misterul înceţoşatelor zări!
Primeşte-mă în sarcofagul tău,
dar şterge-mi chipul
pentru totdeauna
de pe el.

Fulger Beatrice-Ioana

clasa a VI-a
Palatul Copiilor
Târgovişte, judeţul Dâmboviţa

PRIMĂVARA ÎN LIVADĂ

Păsărelele râd printre copaci.
Rândunica se ceartă cu floricelele
Şi-ncearcă să se ascundă de iuţeala celorlalte zburătoare.
Individul timid care se ascunde după un fir de iarbă
Nu e altul decât greieraşul!
Albăstreaua se laudă ghiocelului cu seninul ei,
Iar ierburile din jur povestesc un basm cu zâne.
Ajunge-n cer floarea pomilor!
Iţi, motanul, vrea să se bucure şi el de natură.
Libelula ţopăie prin iarbă şi se bucură nespus
Iuţeala porumbelului e periculoasă pentru micul viermişor
Care-şi înalţă capul de sub o frunză de măr.
Albastrul cerului şi soarele
Îţi amestecă iute culorile descoperind verdele.
Vrăbiuţa deretică prin cuib,
Iţi, motanul, se uită mirat şi-ncearcă să-nţeleagă
Ce-i cu zarva aceasta.
Apare şi o muscă.
Delicata narcisă o-ntreabă de unde a venit şi de ce.


EXPERIMENT CU GÂZE

Un bătrân fioros cu plete aurite
Încearcă din răsputeri să înghesuie gâze-n insectar
Până simte că-i cresc aripi.
Toate insectele fug de privirile lui,
Iar înspăimântătorul moşneag pufneşte în plâns.
Copila lui a venit să-l împace
Şi-i arată cum insectele sunt triste ca nişte beţe de chibrit.
Bondarul e umflat ca un balonaş de spumă!
Lăcusta - umbră verde a unui cal legat.
Greierului nu-i mai arde de cântat,
Iar albina a uitat să-şi ia ac de rezervă…


PE LAC

Libelulele se admir în apă din zbor.
Lumina sare în lună ca-ntr-un felinar,
Licuriciul albăstriu s-a oprit uimit sub o frunză şi, fugind apoi,
Îl întreabă pe greiere dacă ştie când va apărea steluţa, prietena lui.
La această întrebare teiul aruncă asupra lui o ploaie de flori,
Iar greieraşul parcă a amuţit.


FLORI DE PRIMĂVARĂ

Lacul din apropierea casei
Licăre precum un cristal,
Iar livada îşi arată podoabele de basm.
Privesc cu atenţie ce mult s-a schimbat totul,
Mi se pare că trăiesc pe tărâmul fermecat.
Pisicuţa mea se joacă cu o petală de trandafir.
Eu învăţ să zbor odată cu florile de măr
Împrăştiate de vânt.


SSSSSSSSSSSSSSSST!

În seara asta scriu în jurnal.
Stau şi mă gândesc la ziua petrecută la şcoală,
Dar mă întrerupe un glas subţire.
E sora mea care cântă întotdeauna şi nu mă lasă în pace
Ne luăm la ceartă, stai, am lovit-o rău şi a căzut
Mă ascund de mama şi mi-e frică:
Dacă i se întâmplă ceva surorii mele, ce mă fac!?
Măcar dacă aş putea să-mi cer iertare!
Din când în când ridic capul, dar nu mă vede nimeni.
Ştiu, sunt egoistă şi nu mă gândesc decât la mine...
Dar de data aceasta e grav.
O aud pe mama vorbind la telefon.
Dacă e doctorul? dacă au dus-o la spital?
Trebuie să fac ceva, mă hotărăsc să ies.

Da, mă voi duce la mama şi îmi voi cere iertare.
“Mamă, te rog iartă-mă!”
“Pentru ce să te iert, draga mea?”
Sigur e o capcană, mama vrea să afle mai multe, dar eu nu mă las bătută:
“Păi, mamă, eu am lovit-o pe sora mea”,
“Da? nu ştiu nimic"
Plec
Şi o găsesc pe Maia într-un colţ al camerei de zi.
Cu degetul la buze îmi face semn să tac.

Andreescu Radu-Cristian

clasa a VI-a,
Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu”
Cluj-Napoca, judeţul Cluj

CALEA LACTEE

Pe Calea Lactee -
A stelelor alee -
Unde din spuma stelară
Se naşte Venus, bicefală,
Se preling agale constelaţii
Deformate de-ale stelelor vibraţii.

Eu privesc ce ne-nconjoară:
Lumea noastră interioară
Ce ne-absoarbe efemer,
Unde noi, striviţi de cer,
Ne mişcăm fără ştiinţă
În a soartei mari, voinţă...

Iarăşi pe Calea Lactee,
Pe a stelelor alee,
Răsar azi trandafiri albi,
Lângă ei - crinii cei dalbi,
Uzi de lacrimi pământene
Ce curg pe undele eterne!

Pe acea Cale Lactee,
Pe a stelelor alee,
Se duc gânduri şi suspine,
Soarta sorţii să aline!

O, Cale de Lapte spumos!
Oferă-mi un destin frumos!
Tu, ce eşti o broderie,
Sau poate-o bijuterie…
Zâmbeşte cu-o rază-argintie…
Sclipeşte dintr-o stea arămie!

Un imn îţi înalţ azi ţie,
Constelaţia-ndrăznelii lumeşti,
Broderie, ce tu eşti,
Ţesătură pură din mătase,
Ce mii de destine ne coase.

O, stele, perle translucide…
Văzduhul pe noi ne ucide
Şi ne-nalţă ca suflete curate
În dantele de mătase - brăzdate
Pe acea Cale Lactee,
Pe a stelelor alee…


TESTAMENTUL UNEI LUMÂNĂRI

Într-o biserică veche, rusească,
Unde creştinii mâinile-şi unesc,
Tămâia coboară să îi sfinţească
Precum un porumbel dumnezeiesc...

Iar pe ziduri tăcute se zăresc
Chipuri şterse, de sfinţi cuvioşi
Ce mântuirea ne-o întrezăresc
Nouă, ce îngenunchem sfioşi.

În faţa catapetesmei bătrâne
La icoana lui Iisus Hristos
Unde strălucirea veşnic rămâne,
O lumânare arde preafrumos.

Această lumânare de toţi e uitată
Dar ea-L luminează pe Mântuitor.
Mai vibrează la vreo pală răzleaţă
Dar arde pân-la capăt, sfinţitor.

Ea e lumina lumii celor drepţi,
Desprinsă din Scriptură de Mântuitor
Dăruită ca har sfinţilor asceţi
De-al înţelepciunii Creator.

Şi pâlpâind discret, cu ultima ei rază,
Topindu-se grăieşte lumânarea:
"Veni-va cineva lumina să îmi vază
Sau să mă stingă cu suflarea?"

Hristosului din icoană, apoi îi şopteşte:
"Iisuse, ţi-am dăruit a mea strălucire
Şi chiar dacă nimeni nu te priveşte
Eu Te privesc cu multă iubire!"

Iar lumânarea, cu o ultimă suflare,
Cu lacrimi de ceară se roagă nespus:
"Pe cel ce la lumina mea ţi-a adus închinare,
Izbăveşte-l, Hristoase, de-acolo de sus"

Şi se stinse lumânarea-n întuneric
Precum se stinge-o inimă de sfânt.
Iar flacăra se disipă feeric...
O nouă jertfă pe acest pământ!


SĂ NU CURGĂ NISIPUL

Ceas după ceas am aşteptat…
Să se răstoarne timpul!
Dar am pierdut ce am sperat:
Să nu curgă nisipul.

Am aşteptat cât am putut
Clepsidra, eu am răsturnat!
Nu s-a prelins precum am vrut,
Ceas după ceas am aşteptat!

N-am preţuit ce am avut;
Am fugărit răstimpul
Am preţuit doar ce am vrut:
Să se răstoarne timpul!

Doar am privit cu ironie
Şi totul s-a îndepărtat
Furând ce ieri mi s-a dat mie!
Dar am pierdut ce am sperat…

Speram să pot zbura doar eu,
Mai repede ca timpul!
Doresc ce am dorit mereu
Să nu curgă nisipul!

Să nu curgă nisipul…
Dar am pierdut ce am sperat:
Să se răstoarne timpul!
Ceas după ceas am aşteptat...


COPACUL

Cu
Frunzele-n vânt
El prinde avânt, apoi,
crengile-i vibrează şi
copacul lin valsează…
Frunzele-şi şoptesc secrete
Pe sub aripi de erete, iar
Copacul tremurând, printre crengi
Iţeşte-un gând, un gând de primăvară
Din uliţe de ţară… Aşteaptă
Înflorirea şi întinerirea!
Iar coroana
Sa de rege,
Printre frunze
Să se lege…
Fiind ornată
cu safire
se-mpleteşte-n
câlţi şi fire
şi rubine, şi smarald,
ce lucesc la vântul cald.
Iar copacul, ca o liră, cântă şi toţi îl admiră.


BALADA TRANDAFIRULUI

Tu, trandafir timid ce azi mi-ai răsărit
Cădelniţând grădina cu un parfum iubit,
Nu-mi presăra petale şi nu te ofili!

Înalţă-te-n grădină pe lângă alte flori
Şi cântă-mi simfonia când te deschizi în zori...
Şi spune-mi cine petalele ţi le-a însângerat?

Cândva tu erai alb ca aripa de înger,
Cândva tu erai pur ca norul de pe cer,
Dar eu, vrând să te rup, cu spini m-ai înţepat!

Cu spini mi-ai străpuns pielea şi un strop de sânge,
Lin s-a prelins în tine de parcă eu aş plânge
Şi-aşa, în roşu-nflăcărat te-ai preschimbat!

Tu, trandafir timid ce azi mi-ai răsărit...

Premiul II