Coman Maria-Mădălina

clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII Nr.3
Moisei, judeţul Maramureş

TOAMNA

Toamna a venit, iar prunii
Harnici, plini de rod s-au copt
Frunzele-n culori aprinse,
Se clatină peste tot.

Nucile frumos închise
În creieri se şi zbârcesc,
Iar gutuile, de spaimã,
Pe loc şi îngălbenesc.

Pentru o frunză a ajuns
Damigeană chiar o poamă
Şi din cerul cenuşiu,
Picură fuior de toamnă

Că soarele n-are coadă,
Râde un bostan fudul
Şi-o boabă de strugure
Îşi îmbată frunzele.

Toamna a venit degrabă
Pentru floarea-soarelui
Şi, semeaţă cum era,
Capul jos ea îşi pleca.


CODRU' VERDE-NTUNECAT

Codru' verde-ntunecat
Noaptea eu l-am colindat,
Să descopăr un izvor
Care sună-ncetişor.

S-aud apa murmurând
Şi să ducă al meu gând
La Crăiasa fermecată
S-o mai pot vedea o dată.

Doar în vis eu am văzut-o
Într-o noapte înstelată,
În pădurea fermecată.

Era blândă şi suavă,
În sclipiri era-mbrăcată
Vocea când i-am auzit,
Eu din somn m-am şi trezit.

Şi de-atunci eu tot mai caut
Prin codru verde-ntunecat
Vocea blândă a Crăiesei
Care-atunci m-a fermecat.

De câte ori răsare luna,
Văd venind acea Crăiasă
Ca un înger de frumoasă.


CEI TREI DUŞMANI

Din căsuţa lui cea mică
A ieşit un şoricel,
Crezând că-n odaia mică
Stăpân este numai el.

Şoricelul a simţit
Un miros de caşcaval
Ţopăind neliniştit
Din gaură a ieşit.

Dar prea târziu, căci motanul
Atras şi el de-acel miros,
Prinse şoricelul bine,
Şi apoi îl lăsă jos.

Căţeluşul în odaie,
Tot mergând după miros,
Auzi prin tindă paşi
Şi calea el şi-a întors.

Să se joace avu de gând,
Numai că Corbici grăbit,
Simţi şi el de afară,
Un miros neobişnuit.

Când stăpânul intră-n casă,
Corbici sub divan se-deasă
Şoricelul şi pisica
Au învăţat ce e frica.

Stăpânul la masă s-a aşezat,
Şi din brânză a mâncat,
Neştiind că toţi cei trei
Au vrut s-o mănânce ei.


MAMA

Câţi copii în astă lume
Ar dori şi ei o mamă,
Dar nu au găsit-o încă
Sau o pierd fără să-şi dea seama.

Tot ce-i mai de preţ pe lume,
Care poate să ne-ndrume,
Să iubească şi să crească,
Orişicâţi copii să nască.

Este mama, dar din cer,
Îmbrăcată în mister,
Nu poate fi comparată
Cu nimic şi niciodată.

Deci, copile, azi te-ndrum
Ca să o iei pe-un drum bun,
Mama să ţi-o preţuieşti,
Tot mai mult să o iubeşti.


GHIOCELUL

Ghiocelul cel plăpând
Primul iese din pământ
Cu sclipiri e îmbrăcat
Şi arată minunat.

Voinicel şi îndrăzneţ,
Ghiocelul cel răzleţ
Ca semn primul a ieşit,
Primăvara a vestit.

Verdele înseamnă viaţă,
Iar imaculatul alb,
Semn al purităţii este
Şi la toţi ne este drag.