Raţă Andreea-Roxana

clasa a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII
Erbiceni, judeţul Iaşi

PRIMĂVARĂ

Clorofila imită zvâcnetul inimii
Şi-şi drămuieşte sosirea.
Mugurii se zbuciumă şi,
Dintr-un timp uitat de timp,
Îşi plesnesc sfioşi carapacea arămie.
Ochii verzi ai salcâmului,
Bolnavi de dor-de-ducă,
Lăcrimează după albastrul cerului
Clătit de ploaie.
Surâsul abia încolţit al soarelui
Se sprijină sfios
De tăcerea strepezită a omătului.
Vântul, scăpat din chingi cărunte,
Zburătăceşte clopoţeii primăverii
Şi ascultă gândurile fluturilor fără treabă.


ALBASTRU

Nălucirile nopţii
Au trecut ca un fior păgân.
În umbra dimineţilor
Cu zvâcnet de soare,
Mă spăl cu albastrul cerului,
Mă-mpodobesc cu albastrul cerului
Şi surâd eternităţii
Cu ochi albaştri, înstelaţi.
Sufletu-mi veşted
S-a poleit cu aur…


FURTUNA

Prevestitoare a nimicului
Liniştea apăsătoare
S-a răzvrătit din robia netimpului.
Pâlpâiri timide, ca la începutul
Începuturilor, se clatină deasupra durerilor.
Fulgere brăzdează
Cerul necuprins, disperat, sineliu.
Trăsnetele, arătări bezmetice, zguduie
Pădurea asuprită de uitare.
Geme lugubru preajma toată
Înlănţuită de lianele vijeliei.
Certăreţe şi zurbagii - vrăbiile
Ameţesc libertatea luminii.


MAMA

Plâns fără glas - mama.
Gânduri de lumină - mama.
Miros cald de pâine - mama.
Ochi înstelaţi de narcise - mama.
Murmur timid de primăvară - mama.
Suflet adânc şi duios - mama.
Viaţă şi Renaştere - mama mea.


RĂSĂRITUL

Depărtarea gândului
În
Preajma pământului;
Odihna luminilor,
Prin
Saiaua nopţilor;
Din şişul întunericului
La
Sprinteneala soarelui;
Fâlfâitul zorilor,
În
Aţipirea florilor;
Mătrăguna nopţii
Risipită de fiorul ceţii.