Gogu Elena

clasa a VIII-a
Şcoala Lunca Cetăţuii
judeţul Iaşi

POVESTE DE IARNĂ

Luna încet a răsărit
Peste dealurile sure
Şi omătu-a adormit
Noaptea în pădure.

Sus în cerul lor înalt
Norii-ncep să cearnă,
Liniştea unei poveşti
Cu un dor de iarnă.

Prin zăpada cea pufoasă
Nimeresc cărarea,
Umbre-nalte alergând
Să atingă zarea.


LEGĂMÂNT

Iată, mama-i supărată
C-am ascuns nota cea rea,
Am minţit că totu-i bine
Şi-am rănit iubirea sa.

Acum iat-o cum mai plânge,
Lăcrimează şi suspină,
Ce n-aş da acum ca pacea
Peste ea să vină lină.

Ce-am putut să fac, vai mie!
Şi-acum cine s-o aline,
Dacă nu tu, Doamne sfinte,
Te-aş ruga, dar mi-e ruşine!

Inima mea vezi că plânge
Şi regrete-mi vin în minte,
Îţi promit, te rog, m-ascultă
De acum voi fi cuminte.

Pe părinţi, pe fraţi, pe rude
N-am să-i mai mint niciodată
Şi de-o fi să-mi calc cuvântul
Să mă pedepseşti îndată.


ÎNGER PĂZITOR

Îngerul aproape stă
Nevăzut dar cu putere,
Îl păzeşte pe copil
Să nu sufere durere.

Zi şi noapte-n orice loc
De se joacă sau lucrează,
Copilaşu-i ocrotit
De un înger ce veghează.

Iară seara-n dormitor
Pruncul singurel rămâne
Şi cu îngeraşul său
Vorbeşte prin rugăciune.