Ivan Silvia

clasa a VIII-a,
Şcoala cu clasele I-VIII
Erbiceni, judeţul Iaşi

IUBIREA

Durerea tremură în gene.
Plâng clopotele amintirii şi
Vântul urii răstoarnă timpul spân.
Gândurile-mi încărcate de pelin
Au năruit suspine mute
Peste valea inimii, străpunsă de duioşie.
Vibrează glasu-mi de-nfiorări adolescentine:
- De unde vii, şi unde pleci, străine?
Dar vorbele-mi sunt pline
De stafii şi strigoi…


VIAŢA

Tic-tac!
Se scurge un an, se scurge un veac…
Secundele-buruieni
Îngroapă orele-cruci şi
Cu avare gânduri
Năruie suspinele mileniului.
Tic-tac! Tic-tac!
Grăbite, răzleţite, orele trec.
Ziua coşcovită s-a stricat.
Bolnav şi vânăt pământul plânge ruinat.
Tic-tac! Tic-tac! Tic-tac!


GERUL

Tăişul iscusit
Şi aprig al crivăţului
A ucis zvâcnetul luminii.
Usturimea lacrimilor îngheaţă
Flacăra adâncă a ochilor.

Tăcerea, materializată,
Cade stropi, asuprită de uitare.
Gândul, vârf treaz,
Pâlpâie timid, însăilând
Fantezii flămânde şi cuminţi.


AMINTIRE

Amintirile plouă subţire.
Vin din triste întrebări
Sfioase, fără tânguire…
Era o seară moale,
Plină de cioburi de stele,
Numai bună să-ţi umpli
Cupa viselor cu ele.
Era o seară a-ngenuncherii
Pentru cântec şi poveste,
Pentru tremurul durerii
Îngropat în "nu mai este"!
Şi m-am înfiorat, orfană,
Mistuită în duminica gândului…


CE V-A FĂCUT PĂMÂNTUL?

Pământul şi-a-mbrăcat fracul.
În tăcere şi cu răbdare
a-nceput să numere stelele căzătoare:
una - căruntă, două - stângace, trei - fermecătoare…
o sută - păcătoase, o mie - nemuritoare!
Pământul ascultă osteneala lumii
Când viaţa cu moartea fac pace
Şi veghează somnul omului,
Păsării şi animalului.
Dar somnul Pământului
Cine-l veghează?