Fulger Beatrice-Ioana

clasa a VI-a
Palatul Copiilor
Târgovişte, judeţul Dâmboviţa

PRIMĂVARA ÎN LIVADĂ

Păsărelele râd printre copaci.
Rândunica se ceartă cu floricelele
Şi-ncearcă să se ascundă de iuţeala celorlalte zburătoare.
Individul timid care se ascunde după un fir de iarbă
Nu e altul decât greieraşul!
Albăstreaua se laudă ghiocelului cu seninul ei,
Iar ierburile din jur povestesc un basm cu zâne.
Ajunge-n cer floarea pomilor!
Iţi, motanul, vrea să se bucure şi el de natură.
Libelula ţopăie prin iarbă şi se bucură nespus
Iuţeala porumbelului e periculoasă pentru micul viermişor
Care-şi înalţă capul de sub o frunză de măr.
Albastrul cerului şi soarele
Îţi amestecă iute culorile descoperind verdele.
Vrăbiuţa deretică prin cuib,
Iţi, motanul, se uită mirat şi-ncearcă să-nţeleagă
Ce-i cu zarva aceasta.
Apare şi o muscă.
Delicata narcisă o-ntreabă de unde a venit şi de ce.


EXPERIMENT CU GÂZE

Un bătrân fioros cu plete aurite
Încearcă din răsputeri să înghesuie gâze-n insectar
Până simte că-i cresc aripi.
Toate insectele fug de privirile lui,
Iar înspăimântătorul moşneag pufneşte în plâns.
Copila lui a venit să-l împace
Şi-i arată cum insectele sunt triste ca nişte beţe de chibrit.
Bondarul e umflat ca un balonaş de spumă!
Lăcusta - umbră verde a unui cal legat.
Greierului nu-i mai arde de cântat,
Iar albina a uitat să-şi ia ac de rezervă…


PE LAC

Libelulele se admir în apă din zbor.
Lumina sare în lună ca-ntr-un felinar,
Licuriciul albăstriu s-a oprit uimit sub o frunză şi, fugind apoi,
Îl întreabă pe greiere dacă ştie când va apărea steluţa, prietena lui.
La această întrebare teiul aruncă asupra lui o ploaie de flori,
Iar greieraşul parcă a amuţit.


FLORI DE PRIMĂVARĂ

Lacul din apropierea casei
Licăre precum un cristal,
Iar livada îşi arată podoabele de basm.
Privesc cu atenţie ce mult s-a schimbat totul,
Mi se pare că trăiesc pe tărâmul fermecat.
Pisicuţa mea se joacă cu o petală de trandafir.
Eu învăţ să zbor odată cu florile de măr
Împrăştiate de vânt.


SSSSSSSSSSSSSSSST!

În seara asta scriu în jurnal.
Stau şi mă gândesc la ziua petrecută la şcoală,
Dar mă întrerupe un glas subţire.
E sora mea care cântă întotdeauna şi nu mă lasă în pace
Ne luăm la ceartă, stai, am lovit-o rău şi a căzut
Mă ascund de mama şi mi-e frică:
Dacă i se întâmplă ceva surorii mele, ce mă fac!?
Măcar dacă aş putea să-mi cer iertare!
Din când în când ridic capul, dar nu mă vede nimeni.
Ştiu, sunt egoistă şi nu mă gândesc decât la mine...
Dar de data aceasta e grav.
O aud pe mama vorbind la telefon.
Dacă e doctorul? dacă au dus-o la spital?
Trebuie să fac ceva, mă hotărăsc să ies.

Da, mă voi duce la mama şi îmi voi cere iertare.
“Mamă, te rog iartă-mă!”
“Pentru ce să te iert, draga mea?”
Sigur e o capcană, mama vrea să afle mai multe, dar eu nu mă las bătută:
“Păi, mamă, eu am lovit-o pe sora mea”,
“Da? nu ştiu nimic"
Plec
Şi o găsesc pe Maia într-un colţ al camerei de zi.
Cu degetul la buze îmi face semn să tac.