Tronaru Mona-Lisa

clasa a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca-Chiojdului
comuna Chiojdu, judeţul Buzău

AM PIERDUT O PERLĂ

Când ochii i-am deschis, o perlă-a fost ascunsă-n viaţa mea
Ce în lumină-mi învăluia lumea chiar când eram în clipa cea grea,
Dar n-am ştiut de perla preţioasă, nici cât de mare e a ei valoare
Până-ntr-o zi, când am văzut cu teamă că se topeşte-ncet-ncet în soare.

Am alergat s-o prind în palma mea, să pot păstra măcar ce-a mai rămas
Din perla ce în taină dispărea parcă mai mult cu fiecare ceas...
Dar razele care curgeau din ea în alte zile-n clipele prospere,
Se prelingeau încet pe faţa mea, schimbate-acum în lacrimi de durere.

Ah! Ai zburat! Îmi plânge inima. Copilărie, unde-ai dispărut?
Nu am crezut când ai fost lângă mine, că-mi vei lipsi vreodată-atât de mult
Nu am crezut că vei pleca vreodată din al meu suflet, perlă preţioasă!
Cum va fi acum viaţa mea fără tine? Va mai fi ea oare aşa frumoasă?

Azi nu mai sunt sub aripile tale ce mă purtau spre vise îndrăzneţe
Când gândul meu copilăresc zbura plutind deasupra stelelor semeţe...
De-acum, va trebui să îmi desfac aripile cu care voi zbura
Înspre tărâmul unei vieţi reale, lăsând zborul fictiv din mintea mea.

Copilărie, nu pleca de tot, ci lasă-mi mai întâi, te rog, un dar:
Lasă-mi speranţa ce-o aveam cu tine, să pot să trec al tristeţii hotar,
Să pot nădăjdui în continuare, chiar când cerul îmi pare-ntunecat...
Copilărie, nu-mi lua speranţa! Arată-mi că, totuşi, nu m-ai uitat!



PRIMĂVARA DIN SUFLETUL MEU

Simt adesea-oare de ce?
că primăvara
e mereu în sufletul meu.

Vara…
Luna pe boltă deasupra-mi,
cu stele stinghere,
mă-ntrebă de simt aici şi acum
primăvara în sufletul meu.

Toamna,
îmi pleacă cocorii
iar ploaia curge monoton
şi mărunt,
dar primăvara
rămâne în sufletul meu.

E iarna iar
şi albul zăpezii îmi tulbură
liniştea
din inima mea.
Cu scânteieri de smarald,
mă-ncălzeşte primăvara
din inima mea!

E primăvară în sufletul meu!
Zâmbesc ş-aştept din nou
Primul ghiocel.
CLIPE DE VIS

Ascult
şoaptele vântului
ce mângâie mugurii magnoliei
trezindu-o din somnul adânc.

Contemplu
lacrima cerului
strălucind dimineaţa
în potirul de aur al florilor.

Simt
parfumul primăverii
din adierea mălinului
îmbătat de-atâta fericire.

Visez
să rămân veşnic tânără
ca primăvara din zâmbetu-mi
preaplin de lumina iubirii,
a frumuseţii şi a dorului de absolut.



ETERNITATEA VISELOR

Vise, ne naştem cu vise
Pentru a ne hrăni
Sufletele atât de poluate.

Vise, respirăm vise
Ca să nu ne înecăm
Atunci când se evaporă veşnicia.

Vise, adunăm vise
Aşa cum un cuvânt
Îşi adună mii de înţelesuri.

Vise, murim cu vise
La fel cum mor culorile
După ce apune soarele.



COPILUL

Este nefericit şi singur,
Universul lui este calculatorul.
Îşi consideră corpul computer
Iar creierul baza de date.
Hrana lui este simpla conectare a unităţii la sursă.
Tristeţea este doar un mesaj de eroare.