Asofiei Oana

clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII
Erbiceni, judeţul Iaşi

PASTEL

Curge timpul
Ud şi plânge.
Cad frunzele arse a frig.
Ramurile îşi spală
Cicatricile şi-amuţesc a uitare.
Seara de toamnă
Târzie, pustie şi rece, hoinăreşte
Risipind
Miresme amărui de pelin.
Adoarme apoi
Sub ierburile arse de visând
La tulburi viscoliri.


PRIMĂVARA

Se sfarmă negurile
Se-ameţesc luminile
De plânsul zăpezilor
Şi susurul izvoarelor.

Ochii verzi ai pomilor
Stau de strajă zorilor
Să vestească tuturor
Minunea-minunilor:
Temător, dar voinicel
I-a trezit un ghiocel!


PLOAIA

Ploaia,
Invidioasă şi ameţită
Încâlceşte fuioare de beteală
Ca semn de
Leneşă şi nesimţitoare binecuvântare.

Peste fărădelegile lumii,
Peste ruinele meridianelor,
Peste spaima paralelor
Peste ruina viselor şi
Peste inima mea - cuib de furtuni.


DEZNĂDEJDE

Reflexe de purpură
Se zdrelesc, chinuit,
Pe geamul ud,
Înceţoşat de ploaia mohorâtă.
Tăcere jilavă într-o inimă
Străpezită de teamă.
Negura bolnavă de lumină
Nemiloasă ca oţelul,
Pânza ceţoasă a toamnei
Înlănţuie melodia gemută
A ceasului negru.
Paşii zglobii ai zorilor
Rătăcesc, rătăcesc….


POEZIA

Gângav, şchiop, saşiu,
Cuvântul cârâie răguşit
Şi scheaună zgârcit.
Cuvântul,
Tăcut şi uimit,
Păşeşte prin zile mute
Şi clipeşte zgârcit.
Sprinten îşi plouă cuvântul
Floarea visului, vrăjit,
Umbră şi lumină, în eternitate.