Ivan Elena-Alexandra

clasa a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII
Erbiceni, judeţul Iaşi

DORINŢA

O, bunule Dumnezeu,
În sufletul meu
Dorinţa adâncă este:
Să ningă măcar de Ajun,
- noaptea de Crăciun -
Să ningă pe sate,
Să spele păcate;
Să ningă pe codri,
Să spele furii;
Să ningă pe lume,
Să spele un nume,
Nume de român,
De daco-străbun!


OMUL

Sub stele nordice-ngheţate
- ca la început de viaţă -
Fericit, dar palid încă
Omul
Îşi mână turma viselor izbăvitoare.
Din prag în prag
Îl hăituieşte gândul-ndoliat,
Acrit de neiertatele păcate.
Surd şi dogit, adânc şi-ntunecos
- ca la-nceput de lume -
Glasul său muşcă timpul-tâlhar.
Din rămăşiţele somnului păgân
Omul
Şi-a cules norocul-vitreg, trunchios…


IZVORUL

Descântat şi fermecat
Murmurul somnoros al izvorului
- maramă de apă rece -
Vrăjeşte trist
Inima sihastr-a toamnei.
Lumina prietenoasă din amurg
i-a însăilat înfricoşata bucurie şi-n
galopul stelelor şi-a pierdut
busola basmelor fericite.
Somnoros, izvorul îmbrăţişează
Grădini prăfuite.


POEME ÎNTR-UN VERS

• Se scutură florile de tei. Ce de pistrui pe potecă!
• Surâsul florii-n zori de zi - un strop din lumina pământului.
• Gândul trudit - tescuirea roadelor vieţii.


IUBESC

Noapte oarbă, fără lună.
Gându-mi cărunt mucezeşte
Stând la pândă şi-aşteptând
Fericirea nespovedită
Din ochii copilului care am fost.
Dar freamătul nerostit din
Mugurii inimii
mi-a încălzit, prietenos şi blajin,
arsura gândului:
Iubesc! - şi drojdia durerii,
Vrăjmaşă şi grea,
s-a revărsat din sufletu-mi sihastru.
Între mine şi tot - risipă
De luminã: Iubesc!