Lungu Valentinian-Mihai, clasa a V-a
Palatul Copiilor
Târgovişte, judeţul Dâmboviţa
Palatul Copiilor
Târgovişte, judeţul Dâmboviţa
Era într-un orăşel mic un copil care voia neapărat să ningă. El s-a gândit că, dacă se roagă la Dumnezeu, visul lui se va împlini. Aşa şi făcu. Se culcă repede, crezând că dimineaţa va găsi puţină zăpadă. Ca prin minune, începură să cadă din cerul mare şi albastru mii şi mii de fulgi albi ca laptele. Fiecare fulg avea înfăţişarea unui copil: cu ochi, gură, nas şi urechi. Un fulg mai mic şi mai supărăcios nici nu a vrut s-audă că va trebui să iasă din norii cenuşii şi reci. El voia să stea la frig. Un fulg mai bătrân l-a întrebat:
- Nu vrei să bucuri şi tu copiii?
- Nu! Răspunse el cu dispreţ.
Cât ai clipi din ochi, o tornadă apăru în faţa fulgilor de nea. Acum se preschimbase într-o prinţesă a Gheţii. Avea o coroană din fulgi, pantofi din gheaţă, rochia ţe-sută din fulgi şi gheaţă. Şi ea a întrebat:.
- Care este acel fulg care a zis că nu vrea să-i bucure pe copii?
- Eu! Răspunse fulgul acum ruşinat.
- Tu? Credeam că toţi fulgii doresc să-i bucure pe copii!
- Dar eu nu vreau şi nici nu o să mă răzgândesc.
- De ce ?
- Pentru că o să mă topească.
- Este adevărat, dar vor fi alţii.
- Da, ştiu, dar eu vreau să trăiesc veşnic.
- Păi, oricum, te topeşti, nu ?
- Nu!
- Unde o să stai? În congelatorul bunicii mele?
- Nu, stau în ceruri ca picătura.
- Tu eşti picătura?
- Da, am fost.
Dintr-o dată, din norii cenuşii a răsărit soarele. Prinţesa Gheţii a spus:
- S-a făcut dimineaţă!
- Trebuie să plecaţi? Întrebă fulgul.
- Da!
- Îmi pare rău că n-am vrut să-i bucur pe copii.
- Ştiu.
- Pa!
- La revedere!
Aşa a discutat fulgul de nea cu prinţesa Gheţii şi şi-a dat seama că şi el are un scop în viaţă, acela de a-i bucura pe copii iarna.
Mai târziu, toţi copiii au ieşit afară la zăpadă. Printre ei era şi copilul care se rugase atât de mult să vadă zăpada. A luat un fulg în mână şi se nimeri ca el să fie chiar fulgul supărăcios. Supărici a spus:
- Copil frumos! Nu credeam că sunteţi aşa de buni şi miloşi.
Copilul deschise gura de uimire şi spuse:
- Tu, p... p... poţi vorbi?
- Da.
- Dar de ce închizi ochii?
- Pentru ca voi muri.
- De ce?
- Mi-e prea cald şi mă topesc.
Copilul, de bun ce era, l-a lăsat pe fulguşor pe zăpada cea fină ca o plapumă de mătase.
Şi aşa fulgul credea că s-a sfârşit cu el. Dar regina Gheţii a luat picătura de apă şi a îngheţat-o la loc. A fost foarte bucuros. Acum zburda şi el prin norii cei albaştri şi îngheţaţi
- Nu vrei să bucuri şi tu copiii?
- Nu! Răspunse el cu dispreţ.
Cât ai clipi din ochi, o tornadă apăru în faţa fulgilor de nea. Acum se preschimbase într-o prinţesă a Gheţii. Avea o coroană din fulgi, pantofi din gheaţă, rochia ţe-sută din fulgi şi gheaţă. Şi ea a întrebat:.
- Care este acel fulg care a zis că nu vrea să-i bucure pe copii?
- Eu! Răspunse fulgul acum ruşinat.
- Tu? Credeam că toţi fulgii doresc să-i bucure pe copii!
- Dar eu nu vreau şi nici nu o să mă răzgândesc.
- De ce ?
- Pentru că o să mă topească.
- Este adevărat, dar vor fi alţii.
- Da, ştiu, dar eu vreau să trăiesc veşnic.
- Păi, oricum, te topeşti, nu ?
- Nu!
- Unde o să stai? În congelatorul bunicii mele?
- Nu, stau în ceruri ca picătura.
- Tu eşti picătura?
- Da, am fost.
Dintr-o dată, din norii cenuşii a răsărit soarele. Prinţesa Gheţii a spus:
- S-a făcut dimineaţă!
- Trebuie să plecaţi? Întrebă fulgul.
- Da!
- Îmi pare rău că n-am vrut să-i bucur pe copii.
- Ştiu.
- Pa!
- La revedere!
Aşa a discutat fulgul de nea cu prinţesa Gheţii şi şi-a dat seama că şi el are un scop în viaţă, acela de a-i bucura pe copii iarna.
Mai târziu, toţi copiii au ieşit afară la zăpadă. Printre ei era şi copilul care se rugase atât de mult să vadă zăpada. A luat un fulg în mână şi se nimeri ca el să fie chiar fulgul supărăcios. Supărici a spus:
- Copil frumos! Nu credeam că sunteţi aşa de buni şi miloşi.
Copilul deschise gura de uimire şi spuse:
- Tu, p... p... poţi vorbi?
- Da.
- Dar de ce închizi ochii?
- Pentru ca voi muri.
- De ce?
- Mi-e prea cald şi mă topesc.
Copilul, de bun ce era, l-a lăsat pe fulguşor pe zăpada cea fină ca o plapumă de mătase.
Şi aşa fulgul credea că s-a sfârşit cu el. Dar regina Gheţii a luat picătura de apă şi a îngheţat-o la loc. A fost foarte bucuros. Acum zburda şi el prin norii cei albaştri şi îngheţaţi
