Basmul din oglindă

Lenghel Oana, clasa a V-a
Şcoala cu clasele I-VIII Chechiş
Dumbrăviţa, judeţul Maramureş

Era o zi frumoasă de primăvară. Totul era minunat. Păsărelele cântau, copacii erau înfloriţi, iar aerul mirosea a margarete proaspăt înflorite.
Fiind o zi aşa de frumoasă, m-am hotărât să pornesc spre lacul din micul codru de la marginea satului. Înainte de asta, am întrebat-o pe mama:
- Mamă, pot să merg la lacul de la marginea satului pentru a auzi cum cântă şi acolo păsărelele?
- Sigur, fata mea, dar să ai grijă de tine!
- Da, mamă! Nici o grijă!
Mi-am luat la revedere de la mama şi am pornit spre codru.
mi-era tare drag locul acela, deoarece îndrăgeam apa cristalină, copacii mai mititei din care mai rupeam frunze şi îmi făceam cercei, brăţări, lănţişoare, coroniţe, inele şi multe altele, dar mai îndrăgeam la locul acela şi iarba moale, netedă, plină de floricele.
Pe drumul puţin pietruit care mă ducea spre codru am întâlnit un iepuraş. Cum era foarte drăguţ, n-am putut să rezist tentaţiei de a-l urma. L-am urmat până la o grămadă mai mare de mizerie şi lucruri aruncate.
M-am urcat pe acea grămadă şi, în vârful ei, am zorit o oglindă spartă.
După ce m-am jucat puţin în codru, am pornit spre casă, cu gândul de a repara oglinda. M-a dus gândul să caut în atelierul bunicului şi al tatălui meu ceva de lipit. Dar, vrând să fiu politicoasă, înainte de a căuta, i-am întrebat:
- Bunicule, tăticule, mă lăsaţi, vă rog frumos, în atelier pentru a căuta ceva de lipit?
- Sigur, draga bunicului, te lăsăm. Dar mai întâi trebuie să te întreb ceva: ce ai de lipit?
- Uite, bunicului, această oglindă.
- Bine, atunci hai să te ajut şi eu să cauţi.
- Mulţumesc frumos, bunicule.
Am început amândoi să căutăm şi, în cele din urmă, am găsit un tub de lipici vechi. Eu nu prea credeam că lipeşte, dar totuşi am încercat. Am văzut că, până la urmă, m-am înşelat. Acel tub de lipici a funcţionat şi am lipit oglinda.
După un timp de câteva ore am observat că în capătul mânerului avea o gaură de cheie. Nu i-am dat nicio importanţă, deoarece credeam că şi acolo e spartă.
Când m-am privit în ea, am văzut reflexia unei chei. Am stat puţin pe gânduri cu privire la reflexie, dar, cercetând cu de-amănuntul toate cheile din casă, am găsit o cheie identică cu cea din reflexie, era cheia de la puşculiţă.
Eram interesată la ce foloseşte şi gaura aceea din capătul mânerului care arăta ca şi o cheie. Am pus cheia de la puşculiţă în gaura mânerului şi am învârtit de două ori. Din oglindă s-a deschis un portal magic care m-a tras înăuntru. Când am văzut că totul pare ciudat, am crezut că sunt într-o altă dimensiune. Acolo am văzut multe creaturi care mai de care mai ciudată: am văzut cai cu aripi, balauri şi multe altele care păreau înfricoşătoare, dar, de fapt, erau foarte prietenoase.
Acolo copacii erau făcuţi din cristale, iarba din smaralde, iar florile cele mici din câmpie erau făcute cu puţină imaginaţie.
Cerul era limpede, soarele încălzea acel teritoriu, iar stelele erau ca nişte policandre. Totul era de vis. Nu am mai văzut decât în vis aşa ceva. Dorind să ştiu unde sunt, am întrebat un zgripsor:
- Dragă zgripsore, cum te numeşti?
- Mă numesc Herman.
- Mulţumesc. Îmi poţi spune unde mă aflu?
- Da, îţi pot spune. Te afli în lumea basmului şi a poveştii. Aici totul e diferit faţă de lumea oamenilor.
- Mulţumesc frumos. Acum trebuie să te las.
- Pa, micuţo!
- Pa Herman!
După ce mi-am luat la revedere de la Herman, m-a zărit un cal cu aripi, care m-a întrebat:
- Ce fel de creatură eşti tu şi de unde vii?
- Eu sunt o fetiţă şi vin de pe tărâmul oamenilor.
- Mie îmi pari cam ciudată! Zău!
- Ştiu. Şi tu îmi pari cam ciudat. Cal cu aripi?! Cine a mai văzut cal cu aripi?
- Păi, aici sunt.
- Am o întrebare. Mă poţi învăţa şi pe mine să zbor?
- Desigur, te pot învăţa, dar va trebui să mă asculţi cu atenţie şi cu ochii închişi.
- Bine, te voi asculta!
- Acum, imaginează-ţi că pluteşti.
- Bine.
Şi în acel timp mi-au crescut aripi.
- Acum, deschide ochii.
Am fost aşa de speriată când mi-am văzut aripile, încât am început să ţip.
- Ajutor, ajutor!
- Nu te speria, fetiţo! Stai liniştită. Acum ne vom înălţa.
- Bine căluţule!
Atunci m-a luat în spinare şi ne-am înălţat. Când eram sus, mi-a zis:
- Acum dă-te jos şi foloseşte-ţi aripile!
M-am dat jos de pe spinarea lui, dar am uitat să-l întreb cum să dau din aripi şi am căzut. Eu tot am strigat:
- Ajutor, ajută-mă căluţule! Cad!
În acel moment a zburat spre mine şi m-a prins.
- Ei, ei, trebuia doar să te gândeşti că zbori şi puteai.
- Bine, mai încerc o dată doar.
După ce m-am gândit, am început să zbor. Calul m-a felicitat, după care ne-am despărţit.
Apoi nu ştiu eu cum, m-am întâlnit cu Alba-ca-zăpada şi cu cei şapte pitici, cu Cenuşăreasa, cu frumoasa din pădurea adormită şi cu Fram, ursul polar.
Împreună ne-am jucat multe jocuri şi ne-am împrietenit repede.
După un timp mi-am dat seama că am făcut multe lucruri despre care altă dată nici nu puteam să gândesc că s-ar putea întâmpla. Am întâlnit personaje de care şi uitasem, am aflat multe secrete ale personajelor din poveşti şi totuşi timpul stătea în loc, soarele strălucea cu putere şi am început să intru la bănuieli. Parcă nu mai ştiam ce se întâmplă, ce e adevărat şi ce nu.
Atunci, un fior rece îmi trecu prin inimă şi m-am speriat, după care am deschis ochii.
Totul s-a dovedit a fi un vis. M-a luat somnul ascultând trilurile măiestre ale păsărelelor şi afară era seară, soarele nu mai era sus pe cer, ci la asfinţit.
Am fugit speriată spre casă, unde părinţii mă aşteptau nerăbdători. Am mers la bunica şi i-am povestit despre visul meu din codru.
- Vai, bunico, ce vis ciudat am avut!
- Ce-ai visat?
- Am avut un vis în care călătoream spre lumea basmului şi a poveştii.
- Acela trebuie să fie un vis frumos.
- Da, bunico, dar acolo parcă timpul nu mai exista. Am făcut atât de multe lucruri şi totuşi soarele strălucea cu putere.
- Dacă nici în lumea asta timpul nu ar exista, poate am reuşi să ne mai terminăm şi noi toate lucrurile propuse.
- Acum, pa, bunico. Sora mea mă aşteaptă să merg să dorm. Pa!
- Somn uşor, atunci!
Şi aşa s-a încheiat ziua în care am avut cel mai frumos vis.