Povestea literelor

Când m-am culcat, am lăsat o carte deschisă. Literele au început să sară din carte şi încep să vorbească:
- Eu sunt litera A, eu sunt prima, sunt asemănată cu turnul Eiffel.
Înainte să spună b cu ce este asemănat, o lumină albastră foarte puternică străbătu toată camera. Literele erau speriate. Era o zână.
- Ce faceţi literelor?
- Bine, maiestate.
Zâna era regina literelor. Eu mă trezesc brusc. Când mă uit, nimic. Zâna plecă să nu o văd, iar literele erau în carte. Mă culc iarăşi.
Zâna apăru din nou şi literele au ieşit iarăşi şi le spuse:
- Nu mai vorbiţi tare! Vreţi să îmi spuneţi şi mie cum vă cheamă şi cu ce vă asemănaţi ?
- Daaaa !
- Doar a să nu-mi spună cu ce este asemănat pentru că pe el l-am auzit.
- Eu sunt B, sunt asemănat cu o aripă de fluture.
- Sunt C, asemănător cu un covrig rupt.
- Eu urmez, D arăt ca o picătură.
- După d urmez eu, adică E, sunt la fel ca un pieptene.
- Sunt eu la rând, F, sunt o coasă.
- Pătrăţosul G, adică, eu, arăt ca un lacăt.
- H urmează, ca o scară colorată.
- I sunt cel mai mic, un beţişor eu sunt.
- J cel mare, semăn cu un baston întors.
- K cel mai greu eu sunt şi sunt asemănat cu două codiţe de cireşe.
- L o jumătate de dreptunghi eu sunt.
- M eu sunt cel mai ascuţit, cu urechi de cal.
- N frate cu m sunt, dar arăt ca un z întors.
- Cel mai rotund este O, asemănat cu o minge.
- P eu sunt ca un papuc.
- Q sunt asemănat cu un purcel.
- R o sanda sunt.
- Şarpe este S.
- Ş este un şarpe cu clopoţei.
- O balanţă este T.
- Ţ un copac bogat.
- V frate cu n, bot de vulpe mi se mai spune.
Repede m-am trezit pentru că a vorbit mai tare, dar nu am văzut nimic, aşa că m-am culcat.
- W mă cheamă. Sunt un munte întors.
- Arăt ca un pahar şi U mă cheamă.
- X eu sunt semnul ori, dar sunt şi un fulg de zăpadă.
- Y mă numesc, o praştie sunt.
- Z eu sunt un n întors.
Zâna îi aplaudă pe toţi şi aşa a venit dimineaţa şi eu m-am sculat şi am crezut că tot ce am auzit era un vis.