Primăvara

Olăeriu Maria-Lavinia, clasa a VII-a
Şcoala de Arte şi Meserii
Dumeşti, judeţul Iaşi

Este o zi însorită şi frumoasă de primăvară. M-am gândit să nu stau acasă, aşa că am plecat la prietena mea, Paula. Pe drum m-a încântat ciripitul păsărelelor care se zbenguiau pe crengile copacilor. Altele erau în continuă agitaţie şi îşi construiau cuibul. Am observat că au început a înmuguri copacii. Pe dealurile din depărtare se vedea că totul este înverzit. Vântul adie încetişor, ca o mână care te mângâie uşor, ca o blândă alintare. Pe lac au început să apară lebedele, iar oamenii fac curate grădinile pentru a primi, aşa cum se cuvine, primăvara! Curăţă copacii, adună frunzele uscate şi le dau foc.
Ajunsă la Paula, i-am spus cât de încântată eram de ceea ce văzusem şi, pentru că e o zi atât de frumoasă, i-am propus să mergem la o plimbare. I-am invitat şi pe vecinii noştri, Alex şi Ştefan, care au acceptat cu bucurie. Pe drum, am avut însă parte de ceva neprevăzut: când am ajuns la pârâiaşul care e la marginea satului, am văzut că se umflase din cauza topirii zăpezii şi apa acoperea puntea peste care trebuia să trecem. Apa gâlgâia întruna şi ne ameţea cu vuietul ei. Cu ajutorul băieţilor, am trecut pe partea cealaltă. În după-amiaza aceea, ne-am spus poveşti, am ascultat muzică, am făcut poze lângă copăceii cărora abia le creşteau frunzuliţele, am jucat cărţi şi, într-un cu-vânt, ne-am distrat foarte bine, iar timpul nu ştiu când a trecut aşa de repede. Cu regret ne-am despărţit de locul minunat pe care îl descoperisem, dar ne-am propus să venim cât mai des aici.