Szakacs Kincso, clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII
Braniştea, judeţul Bistriţa-Năsăud
Şcoala cu clasele I-VIII
Braniştea, judeţul Bistriţa-Năsăud
Pe un câmp, care se afla lângă un drum, între firele de iarbă se zăreşte o frumoasă păpădie frumos colorată şi frumos mirositoare.
- Ce noroc am! spune ea. Pot respira aer curat şi pot privi razele soarelui.
Pe partea cealaltă a drumului era o grădină cu flori minunate de care avea grijă o fetiţă, aceasta le îngrijea cu multă dragoste. În grădină erau multe flori frumos colorate: lalele, trandafiri, viorele, crini şi care îşi petreceau ziua certându-se. Fiecare se credea cea mai frumoasă şi se priveau cu multă invidie.
Într-o zi, o ciocârlie se opri lângă păpădie, îi laudă frumuseţea şi o mângâie cu ciocul. Au devenit prietene bune şi stăteau la taifas cât era ziua de mare, iar florile de peste drum erau invidioase pe ele.
Păpădia era îngrijorată pentru că prietena ei, ciocârlia, nu o mai căutase de câteva zile. De la florile din grădină a auzi că ciocârlia era închisă într-o colivie de către nişte copiii. Îi părea rău că nu poate să meargă să o elibereze. A treia zi ciocârlia a murit. Păpădia nu înţelegea de ce au închis pasărea, când ea se simţea bine doar când era liberă, şi a plâns mult.
La scurt timp după ce au golit colivia, copiii au rupt păpădia şi au aruncat-o în mijlocul drumului pentru că îi certase.
Florile din grădină s-au bucurat că sunt în viaţă şi au devenit cele mai bune prietene.
- Ce noroc am! spune ea. Pot respira aer curat şi pot privi razele soarelui.
Pe partea cealaltă a drumului era o grădină cu flori minunate de care avea grijă o fetiţă, aceasta le îngrijea cu multă dragoste. În grădină erau multe flori frumos colorate: lalele, trandafiri, viorele, crini şi care îşi petreceau ziua certându-se. Fiecare se credea cea mai frumoasă şi se priveau cu multă invidie.
Într-o zi, o ciocârlie se opri lângă păpădie, îi laudă frumuseţea şi o mângâie cu ciocul. Au devenit prietene bune şi stăteau la taifas cât era ziua de mare, iar florile de peste drum erau invidioase pe ele.
Păpădia era îngrijorată pentru că prietena ei, ciocârlia, nu o mai căutase de câteva zile. De la florile din grădină a auzi că ciocârlia era închisă într-o colivie de către nişte copiii. Îi părea rău că nu poate să meargă să o elibereze. A treia zi ciocârlia a murit. Păpădia nu înţelegea de ce au închis pasărea, când ea se simţea bine doar când era liberă, şi a plâns mult.
La scurt timp după ce au golit colivia, copiii au rupt păpădia şi au aruncat-o în mijlocul drumului pentru că îi certase.
Florile din grădină s-au bucurat că sunt în viaţă şi au devenit cele mai bune prietene.
