Lăsaţi planeta să respire

Stoica Simona, Chis Georgiana, Bonaciu Octavian, clasa a VIII-a
Clubul Copiilor şi Elevilor
Chişineu-Criş, judeţul Arad

„Natura pictează pentru noi, zi după zi,
imagini de o infinita frumuseţe.”
John Ruskin

Respectă natura!

Noi, oamenii, avem limitele noastre, însă Natura e un adevărat geniu în a cărui operă ne putem căuta inspiraţia. Uităm deseori că natura nu aparţine omului, ci omul aparţine Naturii. Trebuie să recunoaştem că dacă nu ar fi natura, dacă viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ, nu am fi nici noi. A ocroti mediul în care trăim nu ţine numai de ecologie, ci şi de educaţia noastră. Ar trebui să ne autoanalizăm mai bine şi mai mult, pentru a nu mai repeta nişte greşeli, fiecare dintre noi poate contribui la această problemă prin lucruri mărunte reciclând, schimbând becurile, electrocasnicele cu unele ecologice, economisind energie şi apă etc. Asta ar trebui să facem toţi, pe lângă efemeritatea Naturii nu vom pierde decât noi. Respectă natura!
Ni se întâmplă, de cele mai multe ori, ca atunci când mergem în excursii, călătorii, unde natura ni se poate dezvălui, noi să nu o luăm în seamă.
Natura este un mediu de viaţă cu care unii dintre noi ne-am obişnuit aşa de mult că nici nu îi mai dăm importanţă... Şi ce vedem??? Un peisaj formidabil ni se lasă dezvăluit, natura îşi eliberează secretele liniştită, are încredere în noi că i le vom păstra şi că o vom ajuta! Facem noi lucrul acesta? Poate ea avea încredere în noi? Dacă poate avea încredere în noi înseamnă că natura nu ar trebui să arate ca în momentul de faţă... Ar trebui îngrijită, ar trebui să-i păstrăm secretele, aşa cum un om de încredere ar face... Fără natură nu am avea aer, fără natură nu am avea excursii, călătorii, fără natură nu am cunoaşte sinonimul cuvântului "frumuseţe"... Natura este şi un lucru care ne inspiră. Marii poeţi au fost inspiraţi de frumuseţea absolută a naturii ce-i înconjurau! Mulţi oameni cred că natura le aparţine! Acest lucru este de-a dreptul greşit! Natura nu aparţine nimănui, ea aparţine ei însăşi, oamenii doar beneficiază de ea...
În natură totul e linişte, totul are viaţă, dar atunci când omul pătrunde în natură, neştiind cum să se comporte, sufletul naturii se ascunde încet... Aşa că trebuie să ne purtăm cu natura aşa cum se poartă şi ea cu noi. Ne încălzeşte, ne oferă plăcerea de a avea viaţă, ne oferă aerul curat şi are încredere în noi, ne dezvăluie o mulţime de secrete...
Iubesc natura şi mediul înconjurător... aş vrea să pot face mai mult pentru ea... deocamdată fac tot ce-mi stă în putinţă... deşi aş vrea mai mult!

Natura - mama, viaţa şi casa noastră

Natura te îmbracă, îţi dă de mâncare, loc unde să stai şi tot ce ai nevoie! Noi ce facem în schimb? O distrugem tot mai mult pe zi ce trece, în loc să o protejăm!
De ce tot timpul distrugem ceva de care ar trebui să avem grijă ca de propriul nostru părinte?
Ce-ar fi dacă ne-am întreba care sunt stricăciunile pricinuite de natura omeni-rii? Păi pentru început aş vrea să trec în revistă câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundaţiile din Moldova şi Maramureş, uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren, secete şi multe altele! E adevărat că acestea au produs pagube însemnate şi mai mult pierderi de vieţi omeneşti! Dar oare v-aţi întrebat din vina cui se produc toate acestea? Dacă nu aţi făcut-o încă, ar trebui să începeţi! Părerea mea e că o mare parte ni se datorează nouă prin activităţile pe care le desfăşurăm în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatări miniere, activităţi industriale etc.
După scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile nouă ar trebui să vorbim puţin şi de stricăciunile pe care noi le producem naturii! Oare cu ce ar trebui să începem? Cu defrişările? Cu emanaţiile diferitelor gaze toxice în atmosfe-ră? Cu depozitele de deşeuri periculoase sau menajere? Cu emisiile diferitelor sub-stanţe toxice în râuri? Cu testele nucleare ? Acestea fiind spuse, ar trebui să ne gândim mai mult la ce-nseamnă o viaţă mai bună pentru noi când facem ceea ce facem!
Ar trebui să aducem vorba şi de avantajele pe care ni le oferă natura! Acestea sunt enorme. Însă la modul general ar fi următoarele: protecţia împotriva ultraviolete-lor, soluţii pentru boli, materiale necesare pentru tot ceea ce face ea, ca noi să avem o viaţă bună, mâncare, adăpost şi aşa mai departe.
Ce ar fi să ne gândim ce avantaje aducem noi naturii pentru că avem tot ce ne trebuie??? Din punctul meu de vedere prea puţine, dar las la alegerea voastră să vă gândiţi, că poate eu greşesc.
Ştiaţi că plantele simt „durerea” şi chiar pot să îşi dea seama de ce gândim? Recent, cei de la Mythbusters au realizat un experiment! Acesta presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a vedea dacă aceasta simte când este afectată! În momentul când a fost înţepată sau când i s-a rupt o frunză, poligraful a înregistrat o activitate intensă a plantei! Ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai importante verigi din „lanţul” care susţine viaţa!
De ce să chinui animalele? De ce să le faci rău? De ce te crezi superior? De ce le exploatezi la maxim şi le părăseşti după ce nu mai ai nevoie de ele? De ce să le abandonezi când ele au nevoie de tine? Şi ele au suflet şi suferă când le faci rău! De ce lipseşte respectul pentru ele, când ele ajută la menţinerea echilibrului natural şi totodată la supravieţuirea ta? Indiferenţa ta o să te coste scump! Ia atitudine şi încearcă să le oferi şi lor o viaţă bună, aşa cum ai tu!
De foarte mare importanţă pentru noi este atmosfera, pentru că ne asigură protecţie de ultraviolete şi alte radiaţii care ajung pe Terra! Dar în afară de rolul de protecţie, un rol deosebit îl are în menţinerea şi perpetuarea vieţii pe Terra prin elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon etc.) din care este formată! De exemplu, oamenii nu pot trăi fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu siguranţă nu am putea trăi! Fiecare element chimic are rolul său bine stabilit de nişte legi nescrise, de legi ale evoluţiei vieţii pe pământ. Dar noi dispunem de cunoştinţele necesare pentru a proteja mediul, pentru a proteja ceea ce ne-a creat şi din ce suntem făcuţi. Degeaba suntem mulţi şi nu facem nimic!
Dacă fiecare ar încerca măcar să recicleze gunoiul sau să planteze un pom, sau să nu mai lase mizerie după ce pleacă de la un grătar cu prietenii etc. ar fi extraordinar!

Soarele e şi al nostru

“Natura, acest paradis regăsit din care vrem neapărat să ne autoalungăm” spunea Vasile Ghica. Natura e viaţă, spunem noi. Atunci… dacă noi cu bună ştiinţă distrugem tot ce natura ne oferă, e de la sine înţeles că distrugem viaţa.
Ni s-a întipărit în minte ideea că ni se cuvine totul, cer, pământ, soare şi apă sunt ale noastre, ne aparţin şi avem dreptul de a zdrobi cu piciorul, sau poate cu nepăsarea noastră şansa copiilor noştri, tot ceea ce nouă ne bucură sufletul şi privirea.
Adevărul este dincolo de această poveste mai mult sau mai puţin imaginară.
Cred că dacă fiecare am fi în stare să ne oprim un minut în loc, atunci când privim o pasăre, un fluture, o floare, poate că le-am şi înţelege fără prea multe cuvinte povestea.
Natura nu e trofeul nostru, nu sunt numai fotografiile cu care ne umplem albumul, natura este viaţă şi nu ne aparţine. Noi aparţinem ei!
Poate că încă nu e prea târziu pentru noi, pentru Planeta Pământ, pentru generaţiile viitoare, să încercăm să deschidem larg ochii nu pentru a privi, ci pentru a vedea cu ochii, mintea şi sufletul ceea ce ne înconjoară.
Nu e destul să cădem pe gânduri o clipă atunci când vedem ceva ce ne atrage atenţia, important e să conştientizăm că fiecare copac tăiat, fiecare peisaj trist e o rană pe trupul Planetei care poate fi îngrijită, vindecată doar prin dragostea şi respectul nostru pentru tot ceea ce e viu.
Încă avem şansa să fim cu adevărat o familie mare şi să trăim în armonie cu natura fără a ne împotrivi, fără a o distruge în mod conştient sau nu. Depinde de noi cât de atenţi suntem la tot ce ne înconjoară.
Nu e încă târziu să ne schimbăm mentalitatea cu care ne-am obişnuit, aceea că suntem stăpâni peste tot şi toate, pentru că e posibil ca Natura să ne contrazică.
Şi nu e atât de greu să începem schimbarea, să înlocuim ceea ce e rău în gândirea şi în fapta noastră, începând cu un gest care pare mărunt pentru noi, dar care poate salva natura.
Nu e o lozincă „să plantăm fiecare un copac’’, ci o datorie de onoare faţă de noi şi de generaţiile care urmează. E un gest normal, de respect, de bun simţ, e un gest omenesc. Şi dacă totuşi nu vă gândiţi la natură, la ceea ce lăsaţi în urmă, gândiţi-vă la noi, copiii voştri. Soarele e şi al nostru, nu lasăţi ca verdele să fie o amintire! Nu fiţi nepăsători şi egoişti!

Rostul vieţii în natură!

Natura naşte natură! Consider că viaţa nu ar mai fi aceeaşi fără natură. Tot ce ne înconjoară reprezintă viaţa, iar viaţa noastră nu ar mai fi aceeaşi dacă nu am respira aer curat. Mă gândesc cu groază la ce ar însemna viaţa noastră înconjurată fiind doar de beton şi construcţii în loc de spaţii verzi.
Rostul vieţii noastre în natura este unul foarte important, însă noi refuzăm cu bună ştiinţă să conservăm şi să protejăm ceea ce dă sens vieţii noastre.
Lăsaţi Natura să reînvie şi copiii să respire un aer mai curat, iar viaţa noastră se va schimba în bine! Atât timp cât noi nu vom şti să preţuim ceea ce D-zeu ne-a lăsat moştenire, nu vom putea înţelege niciodată rostul vieţii noaste în natură, iar generaţiile următoare vor purta cu siguranţă povara nesăbuinţei noastre.
Haideţi să ne unim forţele pentru a-i face pe cei din jur să înţeleagă că fără natură viaţa se opreşte-n loc! Astfel pregătiţi rolul generaţiilor care vor urma sădind un pom, o floare care naşte viaţă!

Hai să simţim verde!

Toţi trebuie să ne simţim responsabili să luptăm împotriva poluării. Haideţi să lăsăm să strălucească „verdele’’ în viaţa noastră, dar şi în natură.
Haideţi să simţim natura mai aproape de noi. Cum ar fi să avem păduri mai curate, nepoluate, ape cristaline fără peturi şi uliţe mai îngrijite? Ar fi minunat, spune un copil care încă visează şi nu renunţă la visul acesta! Planeta suferă din cauza noastră şi a acţiunilor noastre! Mii de deşeuri sunt aruncate pe pământ în fiecare zi. Dacă un singur om din fiecare oraş, din fiecare ţară, ar aduna câte un deşeu aruncat pe jos ar fi ca şi când am lua o piatră de pe inima planetei. Nu numai Pământul s-ar simţi mai bine, dar şi noi, respirând un aer mai curat. Gunoaiele le întâlnim la tot pasul pe trotuare, străzi şi în mijloace de transport. Însă pentru a scăpa de ele trebuie să fim cu toţii mai activi şi mai atenţi cu tot ce ne înconjoară.
Poluarea sub toate formele este inamicul nostru. Împreună îl putem învinge făcând Planeta să respire mai uşor! Ar trebui să ne dea de gândit modul în care acţionăm atunci când suntem în natură, spre exemplu atunci când ieşim la un grătar, cred că toţi suntem entuziasmaţi să facem grătare în natură cu prietenii, familia, însă ce rămâne în urmă doare... munţi de gunoaie! Natura suferă!
În opinia mea, cel mai mare obstacol pentru natură este Omul. Noi suntem cei care în loc să adunăm ambalajele şi peturile, le împrăştiem peste tot prin păduri, pe malurile apelor curgătoare, pe pajişti etc. Oare de ce nu putem fi mai atenţi, mai responsabili? Haideţi să păstrăm curăţenia! Încetaţi a mai fi obstacole în calea naturii!

Treziţi-vă, e timpul să respirăm un aer mai curat!

În ziua de azi poluarea atinge cote maxime. Nepăsarea noastră faţă de mediul înconjurător distruge vieţi. Deşi la Tv. şi radio sunt multe emisiuni despre păstrarea şi conservarea naturii, nu le dăm importanţă. Noi suntem singurii care putem lua măsuri împotriva poluării mediului în care trăim şi-i putem învăţa pe cei mici, copiii din generaţiile viitoare să respecte tot ce D-zeu a creat pentru noi şi să protejeze natura. Ascultaţi strigătul acesta de disperare, e sincer! Sute de mii de copaci sunt tăiaţi în fiecare an, zonele şi spaţiile verzi sunt reduse, iar în locul lor apar clădiri uriaşe şi spaţii pavate sau betonate. Tot din cauza mediului poluat şi a mizeriilor, bacteriile şi microbii se dezvoltă, iar organismul uman cedează. Din aceasta cauză se dezvoltă şi sau dezvoltat zeci de boli în ultimele decenii. Doar noi putem opri ciclul poluării, aruncând ambalajele la coşul de gunoi, apărând şi protejând natura.
Ajută şi tu, spune nu poluării!

Iubeşte Natura!

Natura trebuie iubită pentru că ea este un dar al lui D-zeu pentru noi, simboli-zează viaţa, puterea şi energia. Ea este o necesitate pentru orice făptură. Fără co-paci şi păduri, râuri mari şi oceane viaţa nu ar fi posibilă; în plus ea ne arată aşa cum suntem şi felul nostru de a fi: harnici, buni, sensibili cu ce ne înconjoară, dar din păcate cei mai mulţi dintre noi suntem leneşi, cruzi, nemiloşi şi nepăsători, nu simţim nevoia să protejăm mediul înconjurător şi totodată viaţa generaţiilor viitoare.
Până în secolul 21 omul nu a ştiut preţui natura şi nici în ziua de azi nu prea ştie. După toate calamităţile naturale, de la uragane până la topirea gheţarilor cu motiv însă, omenirea parcă începe să fie una atentă cu sursele principale şi fără de care viaţa nu ar fi posibilă. Natura înseamnă de asemenea frumuseţe. Un peisaj vag, cum este un fundal alb-negru, aşa cum ar fi Pământul fără natură, primeşte viaţă, culoare şi armonie datorită fiecărei flori, fiecărui copac, fiecărei plante sau făpturi vii.
A iubi natura nu înseamnă numai a planta un copăcel sau o floare, ci înseam-nă a oferii protecţie şi a reduce poluarea. Iubeşte Natura, Preţuieşte Viaţa!
Gândul mă duce mereu în Deltă. Un peisaj care mi-a marcat copilăria; tot ce mă înconjura erau întinderea de apă, vegetaţia bogată cu pâlcurile de stuf şi milioa-nele de păsări care vieţuiau în acest tărâm de vis. Nu pot să nu mă gândesc cu spaimă, de fiecare dată când văd mizerii aruncate în jur, că acel tărâm de vis, numit Delta Dunării, ar putea însemna Istorie.
Hai să încercăm cu toţii să simţim verde, împreună pentru natură; să fim mai responsabili şi să încercăm să protejăm ce ne-a fost dat; locuri vii cu ape cristaline şi viaţă peste tot.
Educaţia fiecăruia dintre noi contează; felul în care fiecare din noi acţionează, protejând sau distrugând mediul înconjurător. Depinde de fiecare din noi să vrem să trăim într-o lume mai curată şi mai bună. Revenind la excursia mea în Deltă, m-am întrebat mereu şi mă întreb şi azi, de ce atâtea păsări se întorc acolo? Cred că acum ştiu; pentru mine acolo e Raiul pe pământ, probabil şi pentru ele.
Ce ar fi Delta fără stuf? Ar fi un loc pustiu, părăsit de păsări, iar în apă şi peştii s-ar revolta! Însă dacă pescuitul ilegal va continua, peştele va înceta să existe şi atunci tot acel teritoriu va avea de suferit.
E foarte uşor să distrugi şi foarte greu să conservi ce ţi-a fost dat. Dacă priveşti însă lucrurile îndeaproape, găseşti resurse şi putere pentru a salva acest Colţ de Rai şi nu numai.
Avem o bogăţie pe care nu o putem estima în cifre. Zilele trecute, o ştire mă făcea atentă: faptul că stuful din Delta Dunării se transformă în acoperiş pentru mii de oameni avuţi din întreaga lume. Este o bogăţie care a început să fie exploatată, însă dacă nu ştim să îngrijim mediul în care această bogăţie se dezvoltă, vom avea numai de pierdut.
Haideţi să protejăm ce ne-a fost dat, să iubim Natura şi astfel vom trăi într-o lume mai curată.