Visul ca de basm

Şeorici Sandu-Daniel, clasa a V-a
Şcoala de Arte şi Meserii
Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa

Povestea începe într-o noapte, mai precis când dormeam.
În vis, parcă în faţa unor porţi uriaşe de aur. În mijlocul porţii era o fată de-i râdeau şi stelele de frumoasă şi trei lupi. Doamna era înconjurată de şase animale: un peşte, doi vulturi, şi trei lupi. Uitându-mă atent la acea poartă, am început să realizez că statuia fetei începu a prinde culoare şi să mişte, deci prindea viaţă. Ea începe a-mi glăsui:
- Copile, tu ai un dar magic, aşa că am să te trimit prin trei probe, pentru a-ţi obţine darul, şi trebuie să treci prin trei probe, dar nu-ţi face griji, fiindcă vei fi ajutat de cele şase vieţuitoare de pe această poartă.
După ce termină de vorbit, ea pocni din degete şi mă trimise în călătoria despre care vorbea. Eu, uimit de ce s-a întâmplat, totuşi, mi-am început călătoria.
După ce am mers şi am mers, am dat peste o mare învolburată din care ieşeau cei mai groaznici şi mai înfiorători monştri. Eu am început să spun cu voce tare:
- Of!!! Am nevoie de ajutor!!
Când, dintr-o dată, în faţa mea mi-a apărut acel peşte, care era încrustat pe poartă, şi îmi spuse:
- Copile, mergi spre sud, de-a lungul acestei mări şi vei da peste un pod foarte sigur. Dacă mai ai nevoie de ajutor, doar spune-o şi noi vom fi acolo.
L-am ascultat şi, după ce am trecut marea, mi-am luat adio de la el şi mi-am continuat călătoria. După ce am mai mers ceva timp, am dat peste o prăpastie atât de mare, încât şi celui mai mare uriaş i s-ar fi părut prea mare. M-am gândit puţin şi mi-am amintit ce mi-a zis peştele. Aşa am făcut, iar în faţa mea mi-au apărut cei doi vulturi de pe poartă. Unul dintre ei mi-a spus:
- Urcă sus pe mine, copile!!
Iar celălalt i-a continuat propoziţia:
- Ca să treci peste această prăpastie.
Apoi au spus în cor:
- Pentru a-ţi termina călătoria!
După ce am trecut, mi-am luat adio de la noii mei prieteni. Am mers iar ce am mers, frământat de o întrebare: “ce este acel dar magic?”. Dintr-o dată în faţa mea a apărut o pădure mai neagră ca noaptea. Aşa că am strigat după ajutor. Şi în faţa mea au apărut cei trei lupi. Dar nu erau nişte lupi normali, căci unul era din jad, altul din argint, iar cel de-al treilea din aur. Ei mi-au spus în cor:
- Nu-ţi fie teamă de noi, copile! Mai tare să-ţi fie de pădurea ororilor!
Am mers ce-am mers până ce o voce divină mă atrăgea spre ea. Degeaba în-cercau lupii să mă ajute, dar vocea era ca un magnet. Am început sa tremur, în timp ce picioarele mele se îndreptau fără voie. Lupii lătrau şi urlau, dar degeaba. Am căzut şi am leşinat. Când am deschis ochii, în faţa mea mi-a apărut o femeie atât de urâtă, încât oglinda se transforma în nisip ars în faţa ei. Ea îmi spuse:
- Niciun prieten de-al tău hidos nu te poate ajuta acum. Nimeni nu poate sta în calea vocii mele magice.
- Tu erai? Ce ai cu mine?
Încă mă simţeam ameţit. Foarte ameţit. Parcă tot pământul se învârtea cu mine.
- Tu eşti alesul! Eu trebuie să te distrug. Tu eşti prinţul acestui tărâm. Şi tu ajuţi acea zână.
- Nu. Nu se poate. Sunt doar un băiat. Ce aş putea avea ceva special?
- Tu ai nişte puteri. Chiar mai mari decât ale mele. Pe care le vreau cu orice preţ. Iar după ce voi termina cu tine, îţi voi distruge şi prietenii aceia ai tăi.
Nu îmi venea să cred. Totuşi, ştiam un lucru. Aveam nevoie de ajutor. Am început sa ţip, dar nimic. Şi apoi s-a întâmplat. Pământul a început să se cutremure, iar zâmbetul hidos de pe faţa vrăjitoarei dispăruse, apărând chipul îngrozit:
- Nu se poate! Nu trebuia sa se întâmple aşa ceva!! Nuu!!
Simţeam că fierb, totul în jur se lumina, pădurea devenea mai luminoasă cum nu a fost niciodată. Tot ce am auzit a fost un ţipăt oribil, mai oribil decât orice sunet auzit vreodată. Şi am leşinat.
M-am trezit alături de o lumină caldă, şi şase capete. Mi-a luat ceva până am realizat că am distrus vrăjitoarea, iar prietenii mei animalele şi Zâna de Catifea erau lângă mine.
- Bravo, tinere! Într-adevăr, tu eşti Alesul. Ai distrus vrăjitoarea, ne-ai salvat de puterile ei malefice, iar tu ţi-ai găsit darul.
- Dar cum? Ce s-a întâmplat? Ce dar?
- Prin bunătate şi prin dorinţa de a-ţi apăra prietenii, darul a venit la tine. Nu înţelegi? Darul tău e puterea ta. Poţi distruge întunericul cu lumina ta interioară. Sunt mândră de tine. Te vom încorona ca rege de îndată ce ajungem la porţile pe care le-ai văzut.
Eram stupefiat, mirat, dar fericit şi entuziasmat. Deveneam în sfârşit un rege.
Dar mama a intrat în cameră, spunând să mă trezesc. Am rămas cu gândul câteva minute la acel vis.
A fost un vis fantastic, sau poate nu a fost un vis...