Rădulescu Ema, clasa a V-a
Liceul cu Program Sportiv
Slatina, judeţul Olt
Liceul cu Program Sportiv
Slatina, judeţul Olt
Dacă aş fi pictor, mi-aş dori să pictez un singur portret, cel al mamei mele. Aş cuprinde în el esenţa dragostei ce i-o port şi frumuseţea fascinantă a chipului său drag.
Mi-aş dori să surprind pe lângă conturul fin al feţei ovale, buclele dulci ale părului castaniu ce o încadrează, dar mai ales ochii. Ochii mamei mele sunt ape adânci şi cuminţi sau văzduh greu de ploaie. Privirea lor te învăluie, te atrage şi te cucereşte. Dragostea mamei mele izvorăşte întâi din ochii săi albaştri, brodaţi cu lungi gene negre şi subliniaţi de arcul delicat al sprâncenelor. În ochii mamei se oglindeşte însă şi viaţa mea, ca mlădiţă ruptă din trupul ei, viaţa speciei umane îi datorează mamei un întreg univers.
Mi-ar mai plăcea să creionez cu penelul meu statura dreaptă, mândră a femeii care este mama. Aş îmbrăca-o în alb, aşa cum o văd mereu, ca un simbol al liniştii, dar şi al unei voinţe de neclintit, al unui spirit liber şi nesupus.
O admir pe mama. A fost primul meu model şi va rămâne şi peste timp, căci ea nu are vârstă pentru mine. Mi-a dăruit tot ce a avut mai bun şi mai curat, mi-a dat viaţă, mi-a împrumutat din trăsăturile chipului său şi din meandrele sufletului său. Mi-a ocrotit cu sfinţenie primul zâmbet, primul pas, primul gând.
Mama este nordul meu. Când nu-mi găsesc drumul şi şovăi, mama e lângă mine. Îmi arată drumul, dar îmi lasă alegerea. Niciodată nu am simţit că mi-a impus ceva. Mi-a prezentat realitatea cu toate ascunzişurile şi mi-a oferit libertatea de a decide. Pentru asta o respect şi o iubesc din tot sufletul meu şi sper să nu o dezamăgesc, să fiu copilul bun pe care l-a educat cu dragoste.
Multe aş vrea eu să surprind în portretul pictat, dar mă gândesc că ar fi imposibil. Cum să fixezi viaţa însăşi într-un cadru de lemn, pe o simplă pânză?
Pentru că mama mea e viaţa, e vibrarea vântului, e mireasma fragedă a ghioceilor, e lumina înstrăinata a lunii.
Mama e totul!
Mi-aş dori să surprind pe lângă conturul fin al feţei ovale, buclele dulci ale părului castaniu ce o încadrează, dar mai ales ochii. Ochii mamei mele sunt ape adânci şi cuminţi sau văzduh greu de ploaie. Privirea lor te învăluie, te atrage şi te cucereşte. Dragostea mamei mele izvorăşte întâi din ochii săi albaştri, brodaţi cu lungi gene negre şi subliniaţi de arcul delicat al sprâncenelor. În ochii mamei se oglindeşte însă şi viaţa mea, ca mlădiţă ruptă din trupul ei, viaţa speciei umane îi datorează mamei un întreg univers.
Mi-ar mai plăcea să creionez cu penelul meu statura dreaptă, mândră a femeii care este mama. Aş îmbrăca-o în alb, aşa cum o văd mereu, ca un simbol al liniştii, dar şi al unei voinţe de neclintit, al unui spirit liber şi nesupus.
O admir pe mama. A fost primul meu model şi va rămâne şi peste timp, căci ea nu are vârstă pentru mine. Mi-a dăruit tot ce a avut mai bun şi mai curat, mi-a dat viaţă, mi-a împrumutat din trăsăturile chipului său şi din meandrele sufletului său. Mi-a ocrotit cu sfinţenie primul zâmbet, primul pas, primul gând.
Mama este nordul meu. Când nu-mi găsesc drumul şi şovăi, mama e lângă mine. Îmi arată drumul, dar îmi lasă alegerea. Niciodată nu am simţit că mi-a impus ceva. Mi-a prezentat realitatea cu toate ascunzişurile şi mi-a oferit libertatea de a decide. Pentru asta o respect şi o iubesc din tot sufletul meu şi sper să nu o dezamăgesc, să fiu copilul bun pe care l-a educat cu dragoste.
Multe aş vrea eu să surprind în portretul pictat, dar mă gândesc că ar fi imposibil. Cum să fixezi viaţa însăşi într-un cadru de lemn, pe o simplă pânză?
Pentru că mama mea e viaţa, e vibrarea vântului, e mireasma fragedă a ghioceilor, e lumina înstrăinata a lunii.
Mama e totul!
