O problemă de atenţie

Poliac Teodora, clasa a V-a
Şcoala cu clasele I-VIII “Grigore Moisil”
Satu Mare, judeţul Satu Mare

Era o zi călduroasă de vară. Soarele strălucea, păsările ciripeau, iar florile te îmbătau cu mireasma lor, încât îţi venea să te trânteşti în iarbă şi să priveşti cerul de un albastru limpede.
Deodată se auzi soneria. M-am dus la poartă: era poştaşul care îmi înmână o scrisoare. Destinatara eram eu, iar la expeditor scria: Şcoala cu clasele V-VIII „Grigore Moisil”, Satu Mare.
Am deschis repede scrisoarea, am citit-o şi am rămas înmărmurită. Scrisoarea suna cam aşa: „Teodora, ţinem să te informăm că, datorită notelor tale foarte slabe la limba şi literatura română, ai rămas corigentă. Te invităm să te prezinţi mâine, la ora douăsprezece, în sala numărul 25 a şcolii, ca să susţii un test. Dacă nu te vei prezenta sau nu vei obţine o notă satisfăcătoare, vei rămâne repetentă.”
Am fugit la carnetul meu de note şi l-am întrebat:
- Carnetule, ce note am la română?
- Numai note de 10. Sunt mândru că sunt carnetul tău!
M-am dus apoi în curte şi am intrat în scorbura copacului din colţul umbros al curţii. Acolo am întâlnit nişte spiriduşi îmbrăcaţi în uniforme portocalii. Ei m-au întrebat:
- Ai nevoie de nişte ajutoare?
- Desigur, chiar vă rog!
Spiriduşii mi-au adus un minicalculator în care am scris informaţii despre ajutoarele pe care vreau să le creez:
- Vreau un licurici care să lumineze ca un bec de 800 W, un greieraş care a absolvit Universitatea Oxford, un papagal vorbitor şi un urs polar cu aripioare la toate cele patru labe.
Minicalculatorul mi-a creat imediat ajutoarele şi, cu ele, am pornit spre şcoală. Aici, ce să vezi? Poarta şcolii era închisă cu trei lacăte de fier. Eu am încălecat pe urs, greierele s-a căţărat pe ciocul papagalului şi, împreună cu licuriciul, am zburat peste gard şi ne-am îndreptat spre sala profesorală. Când acolo, înăuntru mai erau câţiva profesori.
Ursului meu fermecat îi veni o idee. Ne spuse:
- Ascundeţi-vă şi, când vor ieşi profesorii, intraţi repede în sala profesorală!
I-am ascultat sfatul, iar ursul a început să mormăie. Profesorii au ieşit repede în curte şi au încercat să alunge ursul. Noi am vrut să intrăm în sala profesorală, dar ghinion: uşa se închise automat. Am stabilit atunci un plan de atac: greieraşul şi licuriciul vor intra pe broasca uşii şi vor cerceta cu atenţie documentele şcolare pentru a vedea unde este greşeala. Zis şi făcut: licuriciul lumina locul, iar greieraşul citea. Căutarea dură însă mult timp, deoarece cataloagele fuseseră aruncate, iar notele fuseseră înregistrate pe 20 de stick-uri. Până la urmă s-a rezolvat problema, graţie căutării rapide: eu fusesem confundată cu un elev mai slab la învăţătură, Popescu Ionel, care era trecut în catalog după mine.
L-am trimis pe papagal la doamna dirigintă, care se afla în sala de testare a corigenţilor, cu o scrisoare în care erau trecute notele mele şi cele ale lui Popescu Ionel. Papagalul bătu cu ciocul în uşa sălii de testare şi strigă:
- Doamna dirigintă, a fost o greşeală! Au fost confundaţi elevii! Am aici dovada!
Doamna dirigintă deschise uşa şi citi scrisoarea, apoi îi comunică papagalului că problema s-a rezolvat de la sine. După aceea, papagalul reveni la mine şi-mi dădu vestea cea bună.
- Ura!!! am strigat eu, plină de bucurie şi… m-am trezit brusc. Eram tolănită în iarbă, la umbra nucului din curtea bunicilor.
Deasupra mea se arcuia cerul albastru şi vesel al zilelor de vară, lipsite de griji…