Fetele împăratului şi prinţii

Popa Alexandra, clasa a V-a
Şcoala cu clasele I-VIII “General Nicolae Şova”
Poduri, judeţul Bacău

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti, a fost un împărat pe nume Alberto. El avea o împărăţie de n-o putea cuprinde nici treizeci de mii de oameni. Avea un hambar plin de galbeni şi un grajd imens, în care ţinea două sute de cai, cincizeci de vaci, patruzeci de porci, o sută de oi şi o mie de păsări.
Împăratul avea atâtea bogăţii, dar pentru ce? Din păcate, era singur.
Într-o zi, s-a dus prin lume să-şi caute o soţie. El găsi soţia potrivită şi făcu o nuntă la palat ca în poveşti, cum nu s-a mai pomenit niciodată. Împreună avură trei fete. Prima fată se numea Elisabeta, a doua Alexandra şi a treia Aurora.
Peste câţiva ani, când fetele crescuseră mari, le veni şi lor vremea să se mărite.
Într-o zi, veniră la împărat trei prinţi, pentru a cere mâinile fiicelor lui.
- Bună ziua, împărate Alberto!
- Bună ziua. Aţi venit pentru fiicele mele?
- Da împărate! Pentru asta am venit.
- Pentru a le câştiga pe fetele mele trebuie să treceţi de trei probe, în trei zile. La prima probă s-a dus prinţul Alexander. El a spus:
- Ce trebuie să fac, împărate?
- Trebuie să încaleci pe cel mai slab cal al meu.
În prima zi, prinţul Alexander s-a dus în grajd să încalece pe cal. Da’ de unde; calul nici nu se putea ridica de slab ce era. Peste câteva ore, văzând că armăsarul nu se ridica, a fluierat de trei ori şi veni Zâna Bunătate.
- Ce este, prinţe?
- Cum îl fac pe acest cal să se ridice?
- Dă-i calului jăratec şi se va ridica, spuse Zâna.
Prinţul aprinse un foc mare, mare şi aşteptând să se stingă, a luat jarul şi, de îndată ce-i dădu calului, se ridică. Prinţul se urcă pe armăsar şi se duse la împărat, spunând:
- Priveşte împărate, am încălecat pe cal.
- Bine, spuse împăratul, mâine ne vom ocupa de a doua probă.
Trecu o zi, şi urmă proba cealaltă. Acum se duse prinţul Fernando, împăratul spunându-i:
- Fernando, tu va trebui să-mi iei inelul de pe fundul oceanului.
- Voi face cum grăieşti împărate.
Prinţul Fernando, văzând că nu poate lua inelul, a suflat din fluierul fermecat şi Zâna Apei veni la el.
- Ce doreşti prinţe? l-a întrebat Zâna.
- Zână a Apei, ajută-mă. Împăratul mi-a spus să-i aduc inelul de pe fundul oceanului.
Zâna îi dădu un peşte.
- Ce voi face cu acest peşte?
- Vei da acest peşte unui peşte mai mare şi îi vei zice să-ţi aducă inelul, spuse Zâna.
- Mulţumesc, aşa voi face!
Prinţul îi dădu peştişorul altui peşte mai mare şi îi spuse să-i aducă inelul. Peştele se duse pe fundul oceanului şi, cum văzuse inelul, cum îl şi aduse. Prinţul îi mulţumi şi porni spre palat.
- Împărate, împărate, am adus inelul.
- Foarte bine, prinţe Fernando, mâine ne vom ocupa de ultima probă.
Acum, prinţul Antonio trebuia să se ocupe de ultima probă.
- Prinţe Antonio, va trebui să scoţi un ban de aur din fundul pământului.
- Împărate, aşa voi face!
Prinţul Antonio, văzând că nu-l poate lua, a chemat-o pe Zâna Pământului.
- Spune, prinţe, cu ce te pot ajuta?
- Zână bună, spune-mi cum pot lua banul din fundul pământului?
- Prinţe, eu voi trimite o rază de soare în pământ şi îţi va lumina calea. Ţine această pană de aur în mână şi vei putea merge sub pământ.
Prinţul văzu lumina şi, luând pana în mână, a plecat. Peste câteva ore, prinţul se întoarse, mulţumindu-i Zânei pentru ajutor.
- Împărate, priveşte! Am adus banul de aur.
- Foarte bine. Acum veniţi toţi trei la mine.
Prinţii merseră la împărat cu ce au avut de adus.
- Bravo, vitejii mei prinţi, spuse împăratul. Aţi dat dovadă de curaj, loialitate şi de aceea vă veţi însura cu fiicele mele.
A doua zi, după cele trei probe, servitoarele au pregătit totul ca la carte pentru nunta prinţeselor.
Prinţesa Alexandra se căsători cu prinţul Antonio, prinţesa Elisabeta cu Fernando, iar prinţesa Aurora cu prinţul Alexander. Nunta lor a durat trei zile şi trei nopţi.
- Dragii mei prinţi, le-aţi câştigat cinstit pe fetele mele şi de aceea veţi primi fiecare câte un sfert din împărăţie.
Nunta a fost una ca în poveşti, iar la sfârşit, toţi strigară La mulţi ani fericiţi!
Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!!!