Jarul

Mai demult, când lumea abia s-a născut, a apărut pe lume Răul. Acesta era în război cu Binele. De partea lui erau mulţi, însă de partea Binelui abia erau câţiva.
După zece ani de luptă Binele a câştigat, şi Regele Binelui Erasmus l-a transformat pe Regele Răului Rialus într-un copac.
Lumea era în armonie, până când s-a întâmplat ceea ce nu trebuia, Răul, copacul Rialus, a fost tăiat. Era un copac foarte înalt şi gros, a fost tăiat în bucăţele şi transportat la multe case pentru ca oamenii să se încălzească.
Într-o casă dintr-un orăşel mic, s-a întâmplat ceva ciudat. Oamenii au făcut foc, iar spre seară din Rialus a rămas doar jarul.
Toată lumea dormea şi Jarul s-a trezit!
Acesta prindea viaţă şi unul câte unul tăciunii au sărit din sobă. Ultimul tăciune a făcut un zgomot mare şi băieţelul care dormea în camera lui s-a trezit speriat. Artur era un băiat foarte neastâmpărat şi mereu pus pe fapte rele.
În timp ce şi-a deschis ochii, Artur exclamă:
- Uhh! Era un vis. Ce bine! Un vis groaznic!
Dintr-o dată a simţit o căldură mare la picioare. Se uită şi vede Jarul!
- Cine eşti tu?
- Eu sunt Jarul! Spune acesta cu un glas înspăimântător. Dar tu?
- Eu sunt Artur.
- Artur, vrei să fii rege? Îl întrebă Jarul.
- Da! Zise Artur cu o sclipire în ochi.
- Bine! Atunci vrei să mă ajuţi?
- Da! Cu mare plăcere. Cum să te ajut?
- Păi, trebuie să-mi eliberezi fraţii.
- Cum?
- Mâine seară trebuie să deschizi uşile tuturor sobelor din oraş ca fraţii mei să poată fi liberi. Trebuie să ne răzbunăm pe regele Erasmus. Vom transforma întreg ţinutul în cenuşă, iar tu vei fi noul rege.
Artur a fost de acord şi, în timp ce voia să-i răspundă, Jarul a dispărut. Atunci Artur a fugit repede la sobă, nu ştia dacă e vis sau realitate. Aştepta cu nerăbdare seara pentru a-şi pune marele plan în aplicare pentru a deveni rege.
În tot acest timp, Regina Isabela, soţia Regelui Erasmus, a aflat de soarta copacului Rialus şi de planul acestuia. Atunci a fugit repede la bunicul ei Norul de Ploaie pentru a-i povesti despre planul lui Rialus şi pentru a-i cere ajutorul.
Norul de Ploaie a fost revoltat şi i-a promis ajutorul Isabelei:
- Nu te teme nepoţico, mă voi duce la sora ta Luna, şi împreună te vom ajuta!
Atunci Norul de Ploaie a fugit repede la Isabela şi împreună au pornit pentru a-l împiedica pe regele Artur să-şi ducă la bun sfârşit planul. S-au ascuns într-un tufiş şi au aşteptat.
Nu după mult timp, când toată lumea dormea, Artur se îndreaptă spre gura sobei. Atunci un glas îi şoptea:
- Artur, nu face asta! Te rog!
- Cine-i acolo? Ce vrei?
- Artur, Jarul este rău!
- De unde ştii? zise Artur.
- Mai demult Jarul era un copac. Copacul era Rialus – Regele Răului! Acesta vrea să distrugă Pământul. Te rog nu-l lăsa!
- Dar voi fi rege!
- Da, vei fi regele Răului! Dar gândeşte-te! Nu va exista Pământul, Jarul va nimici totul! Dacă ne ajuţi vei fi regele Binelui pe acest ţinut. Gândeşte-te, este mai bine să faci o faptă bună decât zece rele. Va fi cea mai frumoasă zi din viaţa ta! Cu ajutorul tău lumea va fi fericită.
Artur se gândi o clipă şi spuse:
- Bine! Cum pot să vă ajut?
- Să duci Jarul într-un loc în care nu poate să se ascundă. Norul de Ploaie îl va transforma în cenuşă şi nu va mai avea putere să facă rău.
- Ştiu unde să-i duc! Spuse Artur.
- Avem încredere în tine. Zise Norul de Ploaie.
Artur duse Jarul pe o câmpie plină cu flori. Aici Jarul nu avea cum să se ascundă. Deodată se auzi un glas cristalin. Era glasul Norului de Ploaie. A început să plouă cu picuri mari. Jarul a fost distrus.
- Artur, nu o să mai fi rege! au fost ultimele cuvinte ale Jarului.
Artur, în schimb, a fost fericit că a reuşit să facă o faptă bună, a învins răul cu ajutorul prietenilor săi: Regina Isabela, Norul de Ploaie şi Luna.

Ai grijă! Poate fi şi la tine în cameră o bucată din Copacul Rialus!