Aventurile lui Pingu şi prietenii lui

David Alexandra, clasa a VI-a
Şcoala „Gh. Mârzescu”
Iaşi, judeţul Iaşi

A fost odată un pinguin mic pe nume Pingu, dar cu o inima mare de aventurier. La naştere, tatăl lui a murit, iar mama a fost nevoită să-l lase la o fetiţă pe nume Irinuka. Această fetiţă a fost părăsită de părinţi când avea zece ani, într-un accident pe munte.
După ce Pingu a învăţat să vorbească şi să citească, el văzu un afiş şi îi spuse Irinukăi:
- Irinuka! Am o idee super!
- Care, Pingu?
- Ce ai zice să facem un înconjur al lumii sau o excursie? Aşa vom cunoaşte şi vom întâlni persoane şi diferite lucruri importante. Ce zici Irinuka?
Da, ar fi minunat! Să mergem să ne facem bagajele!
Ei plecară la culcare, gândindu-se la excursia ce va urma să o facă.
Dimineaţă cei doi aventurieri îşi făcură bagajele şi porniră spre port pentru a se îmbarca. Şi au pornit la drum. Au traversat oceanul, au poposit prin Norvegia, apoi au trecut prin Finlanda, oprindu-se pe la Moş Crăciun.
Pe drum se întâlniră cu o focă. Pingu o întrebă:
- Scuzaţi-mă, ne puteţi ajuta cu o informaţie? Cum putem ajunge în Finlanda?
- Da, desigur. Eu sunt foca roz cu buline albe şi mă numesc Bulinuţa. Ştiu să dansez şi să pictez. Sunt o fire veselă şi culoarea mea preferată este roz. Îmi place să-i ajut pe oameni atunci când au nevoie. Dar voi cine sunteţi şi de unde veniţi?
- Eu sunt Pingu, sunt un pinguin din Antarctica. Îmi place să zbor şi mi-aş dori să ajung un mare aviator.
- Eu sunt Irinuka. Îmi place foarte mult să citesc şi să călătoresc alături de prietenii mei. Aş dori să devin o mare bucătăreasă. Tu nu ai dori să ni te alături nouă?
- Cu mare plăcere!
Cei trei se hotărâră să meargă acasă la Moş Crăciun pentru a-l întâlni. Şi au ajuns într-un final la uşa moşului. Ajunşi aici nu ştiau ce să facă. Să bată la uşă, cât de bătrân este moşul, cât de mici erau piticii, cum lucrează ei? Toate aceste lucruri le aflau numai dacă uşa le va fi deschisă. Deodată se auzi o voce.
- Cine-i acolo?
- Oare e vocea lui Moş Crăciun? zice Bulinuţa.
- Deodată ieşi la uşă un moşneguţ cu barbă albă şi lungă, care se ţinea de un băţ în formă de acadea, îmbrăcat în roşu din cap până în picioare.
- Este Moş Crăciun!!! strigă Pingu.
- Da, eu sunt. Ce doriţi copilaşi?
- Păi, noi am venit să vă vedem şi să vă lăsăm o scrisorică, spune Irinuka.
- Uitaţi, acolo este cutiuţa cu scrisorele, lângă Maşina Viitorului.
În acel moment, Bulinuţei îi veni o idee.
- Pingu, Irinuka, veniţi puţin! Am o idee. Haideţi să lăsăm scrisorile, apoi să luăm Maşina Timpului.
- Nu e frumos, zise Pingu.
- Într-adevăr, nu e frumos, dar ca să ajungem mai repede vom avea nevoie de ea.
- Ok.
Cei trei se duseră şi luară Maşina Timpului fără ştirea Moşului.
Primul popas fu la Turnul Eiffel, ca să poată picta turnul. Acolo, Bulinuţa, întâlni un vechi şi bun prieten, domnul Ursilă.
- Bună ziua, domnule Ursilă!
- Bună, draga mea! Mă bucur nespus de mult că te-am reîntâlnit. Nu te-am văzut de mult timp. Chiar îmi era foarte dor de tine.
- Şi mie! zise Bulinuţa. În drum spre Paris, mi-am făcut alţi doi prieteni. Să ţi-i prezint!
- Mi-ar face mare plăcere!
- Vino, te rog!
Irinuka şi Pingu erau în parcul de distracţie Disneyland. Merseră spre ei.
- Pingu! Irinuka! Veniţi puţin! Vreau să vă prezint prietenului meu – domnul Ursilă.
- Bună, domnule Ursilă! zise Pingu.
- Bună, domnule Ursilă! Zise Irinuka.
- Bună, băieţi! Eu sunt domnul Ursilă, sunt prietenul urs polar. Îmi place foarte mult să fotografiez lucruri frumoase şi ciudate. Îmi doresc să ajung un mare fotograf.
- Eu sunt Irinuka. Ai vrea să te alături nouă în călătoria noastră?
- Da! Aşa voi putea să fotografiez mai multe peisaje şi să-mi îmbogăţesc albumul meu.
Aşadar, se urcară toţi în maşină şi porniră spre ciudata ţară în formă de ciubotă, numită Italia. Traversară munţi, câmpii, fluvii, păduri şi în final ajunseră la ţara mult dorită.
Aici sosiră exact când începuse Concursul medieval din Piaţa Gramzzi din oraşul Firenţe. După acest concurs de prezentare a hainelor de epocă, urma un concurs de alergare a celor mai frumoşi cai din toată Italia. Calul câştigător a fost sărbătorit şi ridicat pe un înalt podeţ, punându-i-se în gât un lanţ împodobit de flori roşii şi galbene.
Domnul Ursilă făcu o mulţime de fotografii şi era foarte mulţumit. Dar şi ceilalţi erau atât de fericiţi că au reuşit să facă această excursie şi că au văzut atât de multe lucruri interesante.
Fericiţi şi veseli au plecat spre casă sperând ca pe viitor să mai poată face şi o altă excursie la fel de frumoasă. Am încălecat pe o căpşună şi am spus o mare minciună .