Fântâna dorinţelor

Czenke Beatrix, clasa a VI-a
Şcoala de Arte şi Meserii
Andrid, judeţul Satu Mare

A fost odată ca niciodată o fetiţă pe nume Clopoţica. Ea trăia într-un sătuc foarte frumos împreună cu mama ei. Erau foarte fericite, doar un singur gând le umbriră fericirea, acela că tatăl fetiţei nu putea fi lângă ele. Acesta lucra într-o altă ţară şi venea foarte rar acasă.
Înainte de a pleca, tatăl îi dădu fetiţei o monedă de aur şi îi spuse:
- Această monedă te va feri de toate pericolele şi primejdiile. Să o porţi mereu la tine.
Fetiţa avea mare grijă de monedă şi oriunde mergea o lua cu ea. Într-o zi Clopoţica împreună cu mama ei au plecat în oraş pentru a face cumpărături. Acolo s-au plimbat într-un parc foarte frumos. La un moment dat, Clopoţica a exclamat:
- Mamă! Uite ce fântână frumoasă!
Atunci mama şi Clopoţica au mers să vadă fântâna. Pe fântâna era scris cu litere de aur:

Dacă ai o dorinţă,
Şi aceasta este din suflet
Aruncă un bănuţ,
Şi dorinţa ţi se va împlini.

Clopoţica scoase din buzunar moneda de aur şi o aruncă în fântână. Din ochii fetiţei a curs o lacrimă, deoarece nu dorea să renunţe la monedă, dar în schimb spera că i se va împlini dorinţa, aceea ca tatăl ei să fie alături de ele.
Apa a început să clipească cu putere şi din apă a ieşit o fată cu părul blond şi purta o rochiţă albastră. În mână avea o baghetă foarte frumoasă. Aceasta s-a apropiat de Clopoţica şi i-a zis:
- Bună! Eu sunt Zorela, Zâna Fântânii. M-ai chemat?
Atunci Clopoţica uimită îi spuse:
- Eu am aruncat doar o monedă în fântână cu speranţa că mi se va împlini o dorinţă.
- Văd că îţi doreşti foarte mult să ţi se îndeplinească dorinţa, spuse Zorela, deoarece ai renunţat la moneda de aur care pentru tine înseamnă foarte mult.
- Da, aşa e! zise Clopoţica. Am ţinut foarte mult la acea monedă, dar cel mai mult îmi doresc ca tatăl meu să fie cu noi.
Atunci Zorela a atins apa cu bagheta magică şi a dispărut în apă. Clopoţica împreună cu mama ei s-au întors acasă. Pe tot drumul ea se gândi la dorinţa pe care şi-a pus-o. Ajunsă acasă a rămas uimită când l-a văzut în poartă pe tatăl ei, care le aştepta cu nerăbdare să vină acasă.
Acesta le spuse că patronul la care lucra şi-a mutat firma la noi în ţară, în oraşul în care se afla Fântâna Dorinţelor.
Toţi trei au intrat în casă şi fetiţa a deschis cu nerăbdare cadourile aduse de tată. Pentru fetiţă şi mama ei au urmat cele mai frumoase zile.