Iarnă

Este iarnă. Printre copacii goi, vântul se joacă cu nişte fulgi nevinovaţi. Din hornurile înguste ale caselor ies firişoare de fum care, purtat de vânt, deasupra unui covor imaculat, formează munţi cu crestele până la Dumnezeu. Pe drumurile poleite, copiii se joacă cu zăpada. Deodată, soarelui i se făcu dor de noi şi ieşi printre nori, trimiţându-şi raze îndrăzneţe care, văzându-se libere, au pornit spre a mângâia câmpurile domoale. Am putea spune că este o zi de vară, ca un vis minunat ce am dori să nu se mai termine niciodată.
Dar, spre seară, vântul s-a înteţit şi totul a revenit la normal. În aer plutea un miros ispititor de plăcinte şi mere coapte, iar de la fereastră mă uitam la brazii împodobiţi cu ghirlandele strălucitoare şi globuri multicolore.