Cele două surioare

Drăgan Elena, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti”
Răducăneni, judeţul Iaşi

Dragi copii, m-am gândit să vă mai scriu o poveste. Nu ştiam cu ce să încep, însă am găsit imediat o mică povestioară despre mine şi surioara mea. Iată cum s-a întâmplat.
Într-o zi, eu şi surioara mea Maria ne-am gândit să mergem pe la bunicuţa noastră pentru că ne era foarte dor de ea. I-am spus mamei noastre unde ne ducem, iar ea ne-a dat într-un coşuleţ un chec mare şi proaspăt scos din cuptor şi ne-a spus:
- Dragele mele aveţi grijă pe cărarea din pădure să nu vă rătăciţi!
- Să nu îţi faci griji, să ştii că mi-am luat telefonul la mine! Spun eu, după care o i-au pe surioara mea de mânuţă, ne luăm la revedere de la mama noastă şi o pornim pe cărarea înspre bunicuţa.
Poate vi se pare că povestea mea seamănă cu cea a Scufiţei Roşii, însă nu este aşa. Pădurea prin care am trecut era plină de floricele viu colorate în culorile curcubeului. Însă ca în orice poveste trebuie să fie un personaj negativ. Poate v-aţi gândit că este un lup în această poveste, dar după cum v-am mai spus este total diferită de alte poveşti. La mine este o vulpe. Una cum nu s-a mai văzut. Vulpea mea are o coadă stufoasă ca şi coroana unui copac şi roşcată cum e soarele pe cer. Este cea mai şiretă vulpe din câte aţi văzut sau aţi întâlnit. Ei acum spuneţi-mi unde mai găseşti aşa o vulpe ?
Revenind la povestea noastră să vă spun ce s-a mai întâmplat atunci. Când am ajuns la jumătatea drumului, Maria mă întreabă:
- Elena…
- Da, ce s-a întâmplat ?
- Aş putea să mănânc o bucăţică mică, mică de chec? Doar una mică, mică...
- Aşteaptă să ajungem la bunica şi fii sigură că dacă ai să o rogi frumos are să îţi dea şi ţie o felie. Încearcă să ai răbdare!
- Dar nu mai pot aştepta atât de mult... dacă bunicuţa nu o să vrea să îmi dea şi mie, atunci ce ne facem?
- O să îţi dea şi ţie stai liniştită şi ai răbdare!
- Ei uite că eu deja nu mai am răbdare. Prefer să rămân aici!
- Cum să rămâi aici, dacă vine vulpea şi te duce la ea la bârlog?
- Prefer acolo, căci sigur are nişte chec jupâna vulpe!
- Ai uitat ce ne-a spus şi mama şi bunica?
- Nu, nu am uitat că vulpea mă v-a păcăli ca şi pe urs. Ei şi ce, oricum prefer aşa! spune ea încăpăţânată.
Nu ştiam ce să îi mai spun ca să o conving să vină cu mine în loc să meargă singurică prin pădure. Imediat mi-am adus aminte că am telefonul la mine. Tot degeaba, nu aveam semnal.
- Uite ce este, dacă tu ai să pleci cu vulpea mie o să îmi fie dor de tine. Şi nu numai mie, ci şi lui mami şi lui tati ba chiar şi lui buni.
Neştiind ce spune şi ce lucruri se pot întâmpla dacă v-a rămâne singurică în pădure îmi răspunde ea serioasă:
- Să nu fii supărată, uite dacă vrei eu am să o rog frumos pe vulpe să mă lase să vă vizitez din când în când!
- Uite o să îţi dau o bucată de chec!
- Păi ştii...
- Nu, nu ştiu, ce s-a întâmplat?
- Eu... nu mai vreau chec.
- Oof Doamne şi de ce nu mi-ai spus asta mai devreme?
- Păi... vezi tu, tot îmi spuneai că o să îţi fie dor de mine şi toate cele şi... doar tu mi-ai spus că nu este frumos atunci când cineva vorbeşte să te bagi peste el şi să începi să vorbeşti.
Uşurată, ştiind că Maria de fapt în tot acest timp nu a făcut altceva decât să îmi asculte sfaturile, i-am spus:
- Să ştii că m-ai speriat, şi chiar credeam că nu o să mai vii cu mine!
- Ha, ha,ha...
- Bine să spunem că asta a fost o glumă, dar acum trebuie să mergem la bunica până nu se întunecă. Hai repede!
În drum spre casă, uit să o iau pe Maria de mână şi numai ce mă trezesc că Maria nu este nicăieri. O tot strig şi mă uit după ea, însă degeaba.
Mă aşez lângă un copac şi numai ce o văd că apare.
- Unde ai umblat domnişoară?
- Păi, vezi tu… m-am gândit să te sperii, dar m-am gândit că unele farse nu sunt amuzante şi pentru cel căruia i s-a făcut farsa.
Fericită că era teafăra, am strâns-o în braţe şi i-am spus cât de mult o iubesc; m-am ridicat şi apoi am pornit spre casă. Mama era la poartă şi ne aştepta puţin supărată că am întârziat atât de mult, însă totuşi fericită că am ajuns acasă cu bine.
Deci, dragii mei, sper că v-a plăcut povestea şi vreau să vă mai spun că dragostea de frate este mai presus decât toate.