În fiecare noapte de lună plină am citit că se va întâmpla ceva magic.
Astăzi, luna plină va răsări peste văzduhuri luminând Raiul cu cea mai mirifică culoare din univers. Aşteptam cu nerăbdare acest moment, însă timpul trecea din ce în ce mai greu, iar eu devenisem foarte obosit.
Într-un final am adormit. Din fericire m-am trezit, iar eclipsa tocmai urma. Când am văzut-o pe regină salutându-şi împărăţia o putere misterioasă m-a ridicat în aer. M-am oprit pe un nor din puf şi fulgi albi, mai albi decât mătasea fină. În jur am văzut cifre. Mai mari sau mai mici, mai frumoase una decât cealaltă şi mai politicoase decât oricare om pe care îl văzusem.
În centru se afla unu. Era înconjurat de bunătate, milostenie şi întrajutorare. Dintr-un pocnit de degete mese festine, candelabre, săli de dans au apărut oriunde a arătat acesta cu mâna. Magic! Totul era magic!
Lângă unu a apărut trei şi cinci. Am înţeles cine erau. Marele unu era Dumnezeu. Trei semăna cu Sfântul Duh împărţind milostenie printre cifre, iar cinci era Iisus, călăuzitoarea celor trei magi, care au ajutat la apariţia Mântuirii pe Pământ, pe Iisus.
Dar ascunzându-se doi şi patru au început să strice totul. Din fericire au fost opriţi de şase. Acesta avea două mari coarne. I-a ordonat lui doi să îl fugărească pe Iisus, pe cinci. Şase l-a atacat pe unu, iar patru pe trei. Sfintele cifre i-au alungat, iar balul a început. Din păcate a fost doar un simplu vis, aflând aceasta când m-am trezit.
O să mă gândesc la acest lucru toată viaţa mea.
Astăzi, luna plină va răsări peste văzduhuri luminând Raiul cu cea mai mirifică culoare din univers. Aşteptam cu nerăbdare acest moment, însă timpul trecea din ce în ce mai greu, iar eu devenisem foarte obosit.
Într-un final am adormit. Din fericire m-am trezit, iar eclipsa tocmai urma. Când am văzut-o pe regină salutându-şi împărăţia o putere misterioasă m-a ridicat în aer. M-am oprit pe un nor din puf şi fulgi albi, mai albi decât mătasea fină. În jur am văzut cifre. Mai mari sau mai mici, mai frumoase una decât cealaltă şi mai politicoase decât oricare om pe care îl văzusem.
În centru se afla unu. Era înconjurat de bunătate, milostenie şi întrajutorare. Dintr-un pocnit de degete mese festine, candelabre, săli de dans au apărut oriunde a arătat acesta cu mâna. Magic! Totul era magic!
Lângă unu a apărut trei şi cinci. Am înţeles cine erau. Marele unu era Dumnezeu. Trei semăna cu Sfântul Duh împărţind milostenie printre cifre, iar cinci era Iisus, călăuzitoarea celor trei magi, care au ajutat la apariţia Mântuirii pe Pământ, pe Iisus.
Dar ascunzându-se doi şi patru au început să strice totul. Din fericire au fost opriţi de şase. Acesta avea două mari coarne. I-a ordonat lui doi să îl fugărească pe Iisus, pe cinci. Şase l-a atacat pe unu, iar patru pe trei. Sfintele cifre i-au alungat, iar balul a început. Din păcate a fost doar un simplu vis, aflând aceasta când m-am trezit.
O să mă gândesc la acest lucru toată viaţa mea.
