Vava Teia-Andrada

clasa a V-a
Liceul cu Program Sportiv
Slatina, judeţul Olt

DE VORBĂ CU DUMNEZEU

Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n camera mea
El e-n cer, lung drum
La altarul lui de fum.
Pe drumul de El ales
Vorbele n-au înţeles
Glasul nu-şi trimite-ncoace
Dumnezeu tace…
Doamne, pentru toate-ţi mulţumesc
Dar în graiul omenesc.



TEIUL

Şade teiul trist, tăcut,
La răspântie crescut
Toata vara a cântat
Lin, din frunzele lui late
Şi din flori înmiresmate
Când ardea cumplitul soare,
Ne-a dat umbră şi răcoare.
Râd acum, ce s-a întâmplat?
Frunza cine ţi-a luat?



MAMA

Ai lacrimile milei şi mângâierea moale
Plângi şi te bucuri cu mine împreună
Mângâindu-mi cu o mână părul
Şi cu cealaltă arătându-mi cerul.

Vino, cu mâna ta caldă şi pură, mamă,
Du-mi-o la inimă, du-mi-o la frunte,
Să mă dezmierzi copilăreşte,
Spune-mi cuvinte, şopteşte!



COPACUL NOPŢII

Pe ramurile unui copac nevăzut - copacul nopţii,
Atârnă fructe coapte - stele.
Unele sunt albe, stau să cadă - mingi de zăpadă,
Altele-s gălbui ca nişte gutui.
Veţi putea afla voi oare
Câte sunt din fiecare?
Stele albe, ce stau să cadă
Afli dacă aduni
Trei numere consecutive şi pare.
Şaizeci obţii, însă care număr
E oare mai mare?
Numărul celor gălbui
Ca nişte gutui,
Afli dacă la triplul unui număr dat
Se-adună sfertul lui optzeci,
Iar rezultatul micşorat
Cu şapte e chiar patruzeci.
Ei, acuma de-aţi aflat
Câte sunt din fiecare
Ştiţi voi oare
Câte stele pomul are?
Treizeci şi unu este oare
Răspunsul la întrebare?
Dar dacă mă urc în copacul nopţii - copacul nevăzut
Şi întind mâna
Pot cumva să adun una?



LUI MIHAI EMINESCU

Mă uit spre bolta înstelată
Iar stelele parcă-mi vorbesc.
Hyperion însuşi tresaltă,
Ale tale versuri îl trezesc.
Iar la ordinu-i ceresc
El, luceafărul, coboară
Mai aproape de pământ
Iarăşi chipul lui de ceară
Ne priveşte tremurând.
Eminescu sau Luceafăr?
Sunt una şi aceeaşi făptură
Cu chipul palid ca de nufăr,
Universul i se închină.