Dulgheriu Leona-Ştefana, clasa a VII-a
Şcoala de Arte şi Meserii
Dumeşti, judeţul Iaşi
Şcoala de Arte şi Meserii
Dumeşti, judeţul Iaşi
A fost o dată ca niciodată un împărat puternic şi foarte bogat. El avea trei feciori chipeşi şi viteji. Cel mai mare dintre ei se numea Eusebiu, cel de-al doilea era Dragoş, iar cel mai mic, cu nume de floare, se numea Stânjenel.
Timpul trecea repede prin acele locuri, iar împăratul îmbătrânise. În una din zile, şi-a chemat fiii şi le-a spus:
- Dragii mei, eu o să vă trimit în lume şi primul care se va întoarce teafăr şi nevătămat va primi drept răsplată toată împărăţia.
Feciorii au primit cu bucurie vestea şi primul care a plecat a fost Eusebiu. A mers prin păduri nesfârşite, a cutreierat codri mari în care n-a intrat vreodată picior de om. Într-o zi i-a ieşit în cale un balaur fioros, care, supărat că i-a călcat împărăţia, l-a provocat la luptă. S-a luptat cu vitejie Eusebiu, dar balaurul era mai puternic decât el şi l-a învins. Împăratul tare s-a întristat. Dezamăgit, l-a trimis şi pe Dragoş să-şi încerce norocul. Acesta călătorea prin aer, călare pe un unicorn cu aripi imense. După un drum lung străbătut, s-a aşezat la poalele unui munte să se odihnească. Pe când îşi trăgea sufletul, un balaur cu două capete l-a provocat la luptă, fiindcă îi călcase moşia. Dragoş a acceptat provocarea şi a luptat cu multă pricepere, dar balaurul l-a dovedit. Împăratul fu şi de data asta trist şi dezamăgit. A venit rândul lui Stânjenel să-şi încerce norocul.
Stânjenel a ales să călătorească pe apă, călare pe un ţipar uriaş. Pe când străbătea o mare întinsă, a văzut, în depărtare un castel strălucind în soare. S-a îndreptat spre el cu gând să se odihnească. Dar, când a ajuns aproape de el, o bestie i-a ieşit în cale cu gând să-l omoare. S-a luptat Stânjenel şi, după o luptă grea, a răpus bestia. Când a intrat în castel, a întâlnit o fată de o frumuseţe deosebită. A aflat de la ea că acesta era castelul bestiei, iar pe ea, fiică de împărat, o răpise şi o ţinea închisă aici. El o eliberă pe fată şi se întoarse la împărăţia tatălui său, care l-a primit cu mare bucurie. Stânjenel s-a căsători cu fata de împărat, iar la nunta lor, tatăl său i-a făcut cadou toată împărăţia, după cum le-a fost înţelegerea. Nunta a ţinut trei zile şi trei nopţi şi toţi au mâncat şi s-au veselit.
Timpul trecea repede prin acele locuri, iar împăratul îmbătrânise. În una din zile, şi-a chemat fiii şi le-a spus:
- Dragii mei, eu o să vă trimit în lume şi primul care se va întoarce teafăr şi nevătămat va primi drept răsplată toată împărăţia.
Feciorii au primit cu bucurie vestea şi primul care a plecat a fost Eusebiu. A mers prin păduri nesfârşite, a cutreierat codri mari în care n-a intrat vreodată picior de om. Într-o zi i-a ieşit în cale un balaur fioros, care, supărat că i-a călcat împărăţia, l-a provocat la luptă. S-a luptat cu vitejie Eusebiu, dar balaurul era mai puternic decât el şi l-a învins. Împăratul tare s-a întristat. Dezamăgit, l-a trimis şi pe Dragoş să-şi încerce norocul. Acesta călătorea prin aer, călare pe un unicorn cu aripi imense. După un drum lung străbătut, s-a aşezat la poalele unui munte să se odihnească. Pe când îşi trăgea sufletul, un balaur cu două capete l-a provocat la luptă, fiindcă îi călcase moşia. Dragoş a acceptat provocarea şi a luptat cu multă pricepere, dar balaurul l-a dovedit. Împăratul fu şi de data asta trist şi dezamăgit. A venit rândul lui Stânjenel să-şi încerce norocul.
Stânjenel a ales să călătorească pe apă, călare pe un ţipar uriaş. Pe când străbătea o mare întinsă, a văzut, în depărtare un castel strălucind în soare. S-a îndreptat spre el cu gând să se odihnească. Dar, când a ajuns aproape de el, o bestie i-a ieşit în cale cu gând să-l omoare. S-a luptat Stânjenel şi, după o luptă grea, a răpus bestia. Când a intrat în castel, a întâlnit o fată de o frumuseţe deosebită. A aflat de la ea că acesta era castelul bestiei, iar pe ea, fiică de împărat, o răpise şi o ţinea închisă aici. El o eliberă pe fată şi se întoarse la împărăţia tatălui său, care l-a primit cu mare bucurie. Stânjenel s-a căsători cu fata de împărat, iar la nunta lor, tatăl său i-a făcut cadou toată împărăţia, după cum le-a fost înţelegerea. Nunta a ţinut trei zile şi trei nopţi şi toţi au mâncat şi s-au veselit.
