Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti, judeţul Iaşi

Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti, judeţul Iaşi

sâmbătă, 26 iunie 2010

Scriitori acuzaţi de personaje

Lajtrik Alexandra, clasa a V-a
Şcoala cu clasele I-VIII “Grigore Moisil”
Satu Mare, judeţul Satu Mare

Într-o zi de sâmbătă, trei scriitori celebri au decis să sărbătorească împreună Ziua Mondială a Scriitorilor în Olanda. Tot în aceea zi, câteva personaje din povestiri şi din basme s-au întâlnit şi au hotărât să meargă la Judecătoria Scriitorilor şi a Personajelor din România.
Ajunşi acolo, ei au cerut să se întâlnească cu judecătorul.
- Bună ziua, domnule judecător! Am dori să facem o plângere împotriva domnului Ion Creangă, împotriva doamnei Elena Farago şi împotriva domnului Carlo Collodi, a spus fata babei. Ea îi reprezenta şi pe copilul care l-a lovit pe căţeluşul şchiop, pe lupul şi pe iedul cel mare din povestea „Capra cu trei iezi”, pe vulpe şi pe băieţelul de lemn, Pinocchio
- Să se aducă vinovaţii! Luni la prima oră vreau să văd despre ce este vorba!
Doi dintre gardieni au plecat după vinovaţi. Cei doi au ajuns până în Austria. Acolo au întâmpinat nişte complicaţii. Trebuiau să aştepte până următoarea zi ca să poată porni spre Germania. Ce să facă, ce să facă? Până la urmă se hotărăsc să rămână peste noapte acolo.
În dimineaţa următoare, dis-de-dimineaţă, cei doi pornesc la drum din nou. După două zile de mers fără încetare, au ajuns la porţile Olandei. Dar… în ce parte a Olandei sunt vinovaţii? S-au dus la poliţie să le ceară ajutorul.
- Nu vă supăraţi, întreabă unul dintre gardieni, nu ştiţi unde i-am putea găsi pe domnul Ion Creangă, pe doamna Elena Farago şi pe domnul Carlo Collodi?
- Ba da! Cei trei locuiesc în Amsterdam, pe strada Copilăriei nr.111.
- Mulţumim!
Cei doi au găsit cu greu strada.
- Bună ziua! Suntem de la Judecătoria Scriitorilor şi a Personajelor din România! Nişte personaje din basmele şi din poveştile pe care le-aţi scris au făcut plângeri împotriva dumneavoastră! Vă rugăm să ne însoţiţi!
Scriitorii, fără nici o împotrivire, şi-au luat ceva de îmbrăcat şi de mâncat, după care au pornit la drum spre România. Când au ajuns acolo, au fost duşi direct la ju-decător.
- Domnule judecător, spuse unul dintre gardieni, am adus vinovaţii!
- Foarte bine! Chemaţi-i pe cei care au depus plângerile!
În cinci minute, toţi erau deja în sala de judecată. Domnul judecător trebuia să intre în sală din moment în moment.
- Ridicaţi-vă! spuse o voce răguşită de bărbat.
Toţi din sală s-au ridicat. O uşă mare se deschise şi de acolo judecătorul ieşise.
- Bună ziua, tuturor! zise el. Ne aflăm astăzi aici pentru a judeca trei scriitori acuzaţi de nişte personaje din basmele şi din poveştile lor. Aceste personaje sunt: fata babei, copilul care l-a lovit pe căţeluşul şchiop, lupul, iedul cel mare, vulpea şi Pinocchio, iar scriitori sunt: Ion Creangă, Elena Farago şi Carlo Collodi. Acum, dragele mele personaje, ce v-a făcut să depuneţi plângeri împotriva celor care v-au creat?
- Domnule judecător, motivul nostru este unul simplu: Nu suntem de acord să fim numiţi / numite personaje rele, urâte şi proaste, spuse fata babei. Vrem să vă rugăm să ne acordaţi două minute fiecăruia dintre noi pentru a ne exprima nemulţumirile.
- Cu multă plăcere! Haideţi să începem cu tine, Pinocchio! Ce zici?
- Desigur! Eu am o nemulţumire în legătură cu nasul! De ce să am eu nasul mare? De ce să fiu eu cel care minte şi cel neascultător? De ce să nu fie Geppeto? Eu îmi doresc un nas frumos, mititel ca orice copil! Cer chiar atât de mult? întrebă Pinocchio şi pe obrazul său de lemn se scurse o lacrimă. Atât am avut de spus. Mulţumesc, domnule judecător!
- Nu ai pentru ce! Şi te rog, nu mai plânge! Cine este următorul sau următoarea?
- Eu! Răspunse fata babei. Şi eu aş avea tot întrebările lui Pinocchio! De ce să fiu eu cea rea, cea ţâfnoasă? Eu sunt foarte harnică, bună la suflet şi mă înţeleg foarte bine cu fata moşneagului! Mulţumesc, domnule judecător! Atât am avut de spus!
- Bine, dragă! Cine doreşte să fie următorul? Hai, cu curaj, băiete! îi spuse judecătorul băiatului care l-a lovit pe căţeluş.
- Eu sunt băiatul din poezia Căţeluşul şchiop. Iubesc câinii, deci nu aş vrea să lovesc un câine şi să îl las şchiop!!! Eu nu am de zis aşa de mult, doar că nu-mi place să se spună despre mine ceva ce nu e adevărat! Mulţumesc!
- Bun! Mai doreşte careva dintre personaje să vorbească?
- Nu domnule judecător! Toţi avem acelaşi lucru de zis numai că altfel! spuse vulpea.
- Înţeleg! Atunci să vorbească acuzaţii. Cine doreşte să fie primul?
Ion Creangă, un scriitor excepţional, dori să înceapă.
- Desigur, domnule Creangă! Vă rog să începeţi.
- Înainte de a începe, doresc să vă spun că voi vorbi numai eu. Aşa am hotărât noi. Este vreo problemă?
- Nu! Chiar mă bucur, pentru că şi aşa am depăşit timpul care ne-a fost acordat.
- Bine! Dragele noastre personaje, noi ştim adevărul despre voi, ştim că aveţi suflete bune, dar dacă în poveştile noastre nu am pune şi nişte personaje negative acestea n-ar avea farmec. Copiii ştiu că aveţi suflete bune şi învaţă din greşelile voastre. Pe voi nu vă vor uita niciodată. Aţi greşit pentru a-i învăţa pe micuţi ceva bun. Sunteţi doar nişte actori, iar despre sufletul vostru bun, cine ştie, poate va scrie cineva vreodată. Poate în alte poveşti veţi primi roluri pozitive.
A urmat verdictul:
- Nimeni nu e vinovat! Dar cred că ar trebui să vorbiţi mai mult aşa că sunteţi obligaţi să mergeţi cu toţii o săptămână în Paris şi să vă relaxaţi. Ne vedem când veniţi din vacanţă.
După o săptămână…
- Bună ziua, îl căutăm de domnul judecător! spuse Elena.
- Domnul judecător se află în sala de judecată. Să-i transmit ceva?
- Da! Că au trecut pe aici Elena Farago, Ion Creangă, Carlo Collodi şi personajele ce i-au acuzat, şi îl invită să treacă pe la ei. Adresa e: Volumul Bucuriei, str. Prietenilor numărul 49.
- Am să-i transmit! La revedere!
- Mulţumim! La revedere!