Gîbu Ana-Maria, clasa a VI-a
Şcoala Nr.8 ”Mihail Kogălniceanu”
Dorohoi, judeţul Botoşani
Şcoala Nr.8 ”Mihail Kogălniceanu”
Dorohoi, judeţul Botoşani
“Jurnal spaţial”
Data stelară: Necunoscută
Operaţiuni: Construirea “Maşinii timpului”
“Ne pregătim de teleportare. Tatăl meu, căpitanul Destroy, aduce un colţ de stea teleport şi-l sfărâmă în interiorul arcului teleportic. Inelul de circuite este acum înconjurat de un câmp de forţă. Dacă prima încercare nu va reuşi, nu mai avem şanse să găsim piesele pentru construirea nepreţuitei “maşini a timpului”.
- Gata? se aude în ecou vocea căpitanului.
- Gata!
Este prima misiune în care căpitanul Destroy nu ne va urma. Eu, împreună cu cei trei cyborgi, Mylato, Inerto şi Virnento, însoţiţi de sergent Angel şi de fratele meu, Vizant, plecăm pe urmele Maşinii timpului.
- Locaţia este selectată, tată!
- Shanyqua, Vizant, aveţi grijă de voi! spune căpitanul.
Intrăm în teleport. Inimile noastre bat din ce în ce mai tare. Într-o fracţiune de secundă am ajuns. Unde?
- Mylato, Virnento, analizaţi zona! Inerto, scanează împrejurimile! Angel, Vizant, voi veniţi cu mine!
- Shanyqua, suntem pe Axel 116, spune Mylato.
- Nici-un semn de viaţă, precum se vede. Shanyqua, ce facem?
- Vizant, stai liniştit. Tu cu Angel mergeţi şi căutaţi Centrul Spaţial. Eu mă voi plimba.
- Nu avem timp!
- Vizant, îndrăzneşti să mă contrazici?
- Iartă-mă, Shanyqua!
Am pornit în “plimbare”. De fapt, tata mi-a spus înainte de teleportare că pe această planetă se găseşte copacul teleportator. Pe crengile lui cresc stele teleport. În zare strălucea puternic un arbore.
“Ăsta e”, mi-am zis. Am luat câteva stele şi mă pregăteam să plec, când am simţit că în spatele meu venea cineva. Era un monstru. Un hibrid între un monstru violet şi un liliac acidic. Creaturile astea sunt într-adevăr înspăimântătoare. Am auzit de ele. Sunt foarte periculoase, dar uşor de învins.
- Ce vrei, pământeano?
- Nu sunt de pe Pământ. Sunt de pe planeta Destroya şi am venit în căutarea maşinii timpului.
- Îmi eşti prieten ori duşman?
- Precum vezi, nu sunt duşman.
- Cauţi Centrul Spaţial?
- Da. Ştii tu unde este?
- Trăiesc aici. La trei sute de stele depărtare.
- Cum te-aş putea răsplăti?
Când m-am uitat din nou spre el, dispăruse. Vizant alerga spre mine cu ceva în mână.
- Un arc cu o inscripţie în Sharquană, spune Angel.
- Doar tu o poţi înţelege!
- Scrie: “Cei ce sunt de sânge albastru vor intra în portalul dorinţelor”.
- Shanyqua, tu şi Vizant sunteţi de sânge albastru. Eu şi cyborgii vom rămâne aici.
- Un sânge albastru către un sânge argintiu se duce pentru o stea babilon! am răspuns în cor eu şi Vizant.
Şi o parte din sângele nostru s-a dus la ei.
Hai, ce mai aşteptaţi?
Portalul dorinţei s-a deschis.
- Dorim să ajungem la prima piesă a maşinii timpului!
Am ajuns pe planeta Sharqua, planeta mea.
- Bun venit, Înălţimea Voastră! Am auzit că doriţi să vedeţi o piesă stranie.
- Exact, Maximus!
Despre sharquanieni se spune că sunt cele mai frumoase creaturi din univers. Toţi sharquanienii au părul negru sau roşcat şi ochii verzi, de sticlă. Noi avem puterea de a atrage fiecare creatură şi a-i citi gândurile.
- Ştii ceva de piesa cu pricina?
- Se pare că se află în Cupola de Gheaţă. O aduc imediat!
- Cupola de Gheaţă? întreabă Vizant.
- Da. Cupola de Gheaţă este locul în care mă ducea mama.
- Cu tot respectul pentru regina Lyna, în locul acela mă ducea şi pe mine mama, prinţesă.
- Angel, nu-mi zice prinţesă. Spune-mi simplu: Shanyqua.
Maximus ne-a adus piesa şi am plecat cât am putut de repede. Câmpul de forţă era din ce în ce mai slab. Mylato, Inerto şi Virnento ne aşteptau. Am alergat prin praful albastru, specific planetei Axel 116, şi am sărit în portal.
- Sunteţi bine? întreabă tata.
- Aşa cred.
- Aţi găsit prima piesă?
- Da. Era pe Sharqua. Acesta este primul indiciu, tată!
- Deschide cutia şi vezi harta.
Tata avea dreptate. În piesă era o hartă în limba elfilor.
- Nu avem vreun elf pe aici. Ce vom face?
- De fapt avem unul. Eu sunt... spune, încurcat, Angel.
Mi se părea ciudat ca tata să primească un soldat cu păr lung şi blond.
- Hmm... zâmbeşte ironic tata. Crezi că Destroy nu are elfi pe lângă el? Cele mai îndemânatice creaturi sunt ei. Cine crezi că a inventat “Centrul Spaţial”?
- Domnule, nu mai avem timp.
Am plecat pe următorul traseu.
- Planeta stelelor?
- Aşa se pare. Uite ce scrie pe hartă: “Pe planeta stelelor se-nvârte un glob cu un singur cod. O aripă de vultur îl va deschide sigur.”
- Măi, măi, măi,... cu cine am de-a face! Cu căpitanul Destroy? Nu,... doar cu copiii lui.
În spate, stătea duşmanul meu de moarte, Cyrus.
- Ce vrei, Cyrus? întreabă Vizant.
- Moarte prinţesei Shanyqua.
- Nu voi accepta acest lucru, l-a întrerupt Angel.
- Tu? Tu îmi interzici mie? Nu eşti demn de această viaţă.
A scos o săgeată de foc şi a tras în Angel. Nu pot risca să-mi pierd ajutorul şi prietenul. Trebuie să fac ceva!
- Ptera imensa!
Un zid uriaş din libelule spaţiale s-a ridicat în faţa noastră şi l-a distrus pe Cy-rus.
Pe planeta stelelor se-nvârte un singur glob cu un cod. O aripa de vultur îl va deschide sigur. Asta este!
- Ptera dona elfo.
Şaptesprezece piese au apărut în faţa noastră. Le-am luat şi am intrat în portal.
- Aveţi 17 piese? a întrebat tata mirat. Mai avem nevoie de două.
Am plecat în căutarea celor două piese, spre planeta elfilor.
- Cine e rege aici?
- Eu.
- Tu? Acum câteva ceasuri stelare erai un simplu soldat.
- Acum sunt rege.
- Atunci ştii unde este cea de-a 19 piesă.
- De fapt,... cea de-a 19 piesă are două părţi diferite. Dacă o găsim putem construi “Maşina timpului”. Să verificăm harta.
- Ce scrie?
- Nu voi accepta să se întâmple aşa ceva.
- Despre ce este vorba? întreabă îngrijorat Vizant.
- Liano minta creato.
- Angel,... ultima piesă se găseşte în inima unei regine... a... Sharquei. Adică eu. De ce nu ai zis nimic până acum?
- Nu trebuie să mori, regină.
- Faceţi ce este mai bine.
Vizant a tras cu o săgeată cu praf de stele: letal pentru creaturile universului. Am căzut şi ultima piesă... s-a arătat.
- Ce-ai făcut? a întrebat îngrozit Angel.
- Un înger nu moare niciodată, a răspuns Vizant, cu un zâmbet viclean.
Vizant ştia că sunt înger spaţial. Noi nu murim niciodată. Piesa atât de necesară se afla acum în mâinile mele.
- Hai să ne întoarcem. Am reuşit! În câteva secunde portalul se închide.
Tata ne aştepta îngrijorat. Ne-am pus pe lucru imediat.
- Vom începe cu primele 17 piese... Shanyqua, dă-mi stelele teleport... Vizant, dă-mi prima piesă. Angel, adu ultimele 2 piese... E gata! Priviţi maşina timpului!
Într-adevăr era uluitoare. O cameră din aur, cu inscripţii în toate limbile universului cunoscute, încrustată cu cel mai rar praf, praf de găuri negre.
Tata a scos o coală de hârtie intergalactică si a zis:
- Prima misiune va fi repararea piramidelor. A doua va fi recuperarea Atlantidei. Apoi vom mai vedea ce putem face. Un, doi, trei: cu toţii în maşina timpului. Grăbiţi-vă! Se scurge timpul.
Data stelară: Necunoscută
Operaţiuni: Construirea “Maşinii timpului”
“Ne pregătim de teleportare. Tatăl meu, căpitanul Destroy, aduce un colţ de stea teleport şi-l sfărâmă în interiorul arcului teleportic. Inelul de circuite este acum înconjurat de un câmp de forţă. Dacă prima încercare nu va reuşi, nu mai avem şanse să găsim piesele pentru construirea nepreţuitei “maşini a timpului”.
- Gata? se aude în ecou vocea căpitanului.
- Gata!
Este prima misiune în care căpitanul Destroy nu ne va urma. Eu, împreună cu cei trei cyborgi, Mylato, Inerto şi Virnento, însoţiţi de sergent Angel şi de fratele meu, Vizant, plecăm pe urmele Maşinii timpului.
- Locaţia este selectată, tată!
- Shanyqua, Vizant, aveţi grijă de voi! spune căpitanul.
Intrăm în teleport. Inimile noastre bat din ce în ce mai tare. Într-o fracţiune de secundă am ajuns. Unde?
- Mylato, Virnento, analizaţi zona! Inerto, scanează împrejurimile! Angel, Vizant, voi veniţi cu mine!
- Shanyqua, suntem pe Axel 116, spune Mylato.
- Nici-un semn de viaţă, precum se vede. Shanyqua, ce facem?
- Vizant, stai liniştit. Tu cu Angel mergeţi şi căutaţi Centrul Spaţial. Eu mă voi plimba.
- Nu avem timp!
- Vizant, îndrăzneşti să mă contrazici?
- Iartă-mă, Shanyqua!
Am pornit în “plimbare”. De fapt, tata mi-a spus înainte de teleportare că pe această planetă se găseşte copacul teleportator. Pe crengile lui cresc stele teleport. În zare strălucea puternic un arbore.
“Ăsta e”, mi-am zis. Am luat câteva stele şi mă pregăteam să plec, când am simţit că în spatele meu venea cineva. Era un monstru. Un hibrid între un monstru violet şi un liliac acidic. Creaturile astea sunt într-adevăr înspăimântătoare. Am auzit de ele. Sunt foarte periculoase, dar uşor de învins.
- Ce vrei, pământeano?
- Nu sunt de pe Pământ. Sunt de pe planeta Destroya şi am venit în căutarea maşinii timpului.
- Îmi eşti prieten ori duşman?
- Precum vezi, nu sunt duşman.
- Cauţi Centrul Spaţial?
- Da. Ştii tu unde este?
- Trăiesc aici. La trei sute de stele depărtare.
- Cum te-aş putea răsplăti?
Când m-am uitat din nou spre el, dispăruse. Vizant alerga spre mine cu ceva în mână.
- Un arc cu o inscripţie în Sharquană, spune Angel.
- Doar tu o poţi înţelege!
- Scrie: “Cei ce sunt de sânge albastru vor intra în portalul dorinţelor”.
- Shanyqua, tu şi Vizant sunteţi de sânge albastru. Eu şi cyborgii vom rămâne aici.
- Un sânge albastru către un sânge argintiu se duce pentru o stea babilon! am răspuns în cor eu şi Vizant.
Şi o parte din sângele nostru s-a dus la ei.
Hai, ce mai aşteptaţi?
Portalul dorinţei s-a deschis.
- Dorim să ajungem la prima piesă a maşinii timpului!
Am ajuns pe planeta Sharqua, planeta mea.
- Bun venit, Înălţimea Voastră! Am auzit că doriţi să vedeţi o piesă stranie.
- Exact, Maximus!
Despre sharquanieni se spune că sunt cele mai frumoase creaturi din univers. Toţi sharquanienii au părul negru sau roşcat şi ochii verzi, de sticlă. Noi avem puterea de a atrage fiecare creatură şi a-i citi gândurile.
- Ştii ceva de piesa cu pricina?
- Se pare că se află în Cupola de Gheaţă. O aduc imediat!
- Cupola de Gheaţă? întreabă Vizant.
- Da. Cupola de Gheaţă este locul în care mă ducea mama.
- Cu tot respectul pentru regina Lyna, în locul acela mă ducea şi pe mine mama, prinţesă.
- Angel, nu-mi zice prinţesă. Spune-mi simplu: Shanyqua.
Maximus ne-a adus piesa şi am plecat cât am putut de repede. Câmpul de forţă era din ce în ce mai slab. Mylato, Inerto şi Virnento ne aşteptau. Am alergat prin praful albastru, specific planetei Axel 116, şi am sărit în portal.
- Sunteţi bine? întreabă tata.
- Aşa cred.
- Aţi găsit prima piesă?
- Da. Era pe Sharqua. Acesta este primul indiciu, tată!
- Deschide cutia şi vezi harta.
Tata avea dreptate. În piesă era o hartă în limba elfilor.
- Nu avem vreun elf pe aici. Ce vom face?
- De fapt avem unul. Eu sunt... spune, încurcat, Angel.
Mi se părea ciudat ca tata să primească un soldat cu păr lung şi blond.
- Hmm... zâmbeşte ironic tata. Crezi că Destroy nu are elfi pe lângă el? Cele mai îndemânatice creaturi sunt ei. Cine crezi că a inventat “Centrul Spaţial”?
- Domnule, nu mai avem timp.
Am plecat pe următorul traseu.
- Planeta stelelor?
- Aşa se pare. Uite ce scrie pe hartă: “Pe planeta stelelor se-nvârte un glob cu un singur cod. O aripă de vultur îl va deschide sigur.”
- Măi, măi, măi,... cu cine am de-a face! Cu căpitanul Destroy? Nu,... doar cu copiii lui.
În spate, stătea duşmanul meu de moarte, Cyrus.
- Ce vrei, Cyrus? întreabă Vizant.
- Moarte prinţesei Shanyqua.
- Nu voi accepta acest lucru, l-a întrerupt Angel.
- Tu? Tu îmi interzici mie? Nu eşti demn de această viaţă.
A scos o săgeată de foc şi a tras în Angel. Nu pot risca să-mi pierd ajutorul şi prietenul. Trebuie să fac ceva!
- Ptera imensa!
Un zid uriaş din libelule spaţiale s-a ridicat în faţa noastră şi l-a distrus pe Cy-rus.
Pe planeta stelelor se-nvârte un singur glob cu un cod. O aripa de vultur îl va deschide sigur. Asta este!
- Ptera dona elfo.
Şaptesprezece piese au apărut în faţa noastră. Le-am luat şi am intrat în portal.
- Aveţi 17 piese? a întrebat tata mirat. Mai avem nevoie de două.
Am plecat în căutarea celor două piese, spre planeta elfilor.
- Cine e rege aici?
- Eu.
- Tu? Acum câteva ceasuri stelare erai un simplu soldat.
- Acum sunt rege.
- Atunci ştii unde este cea de-a 19 piesă.
- De fapt,... cea de-a 19 piesă are două părţi diferite. Dacă o găsim putem construi “Maşina timpului”. Să verificăm harta.
- Ce scrie?
- Nu voi accepta să se întâmple aşa ceva.
- Despre ce este vorba? întreabă îngrijorat Vizant.
- Liano minta creato.
- Angel,... ultima piesă se găseşte în inima unei regine... a... Sharquei. Adică eu. De ce nu ai zis nimic până acum?
- Nu trebuie să mori, regină.
- Faceţi ce este mai bine.
Vizant a tras cu o săgeată cu praf de stele: letal pentru creaturile universului. Am căzut şi ultima piesă... s-a arătat.
- Ce-ai făcut? a întrebat îngrozit Angel.
- Un înger nu moare niciodată, a răspuns Vizant, cu un zâmbet viclean.
Vizant ştia că sunt înger spaţial. Noi nu murim niciodată. Piesa atât de necesară se afla acum în mâinile mele.
- Hai să ne întoarcem. Am reuşit! În câteva secunde portalul se închide.
Tata ne aştepta îngrijorat. Ne-am pus pe lucru imediat.
- Vom începe cu primele 17 piese... Shanyqua, dă-mi stelele teleport... Vizant, dă-mi prima piesă. Angel, adu ultimele 2 piese... E gata! Priviţi maşina timpului!
Într-adevăr era uluitoare. O cameră din aur, cu inscripţii în toate limbile universului cunoscute, încrustată cu cel mai rar praf, praf de găuri negre.
Tata a scos o coală de hârtie intergalactică si a zis:
- Prima misiune va fi repararea piramidelor. A doua va fi recuperarea Atlantidei. Apoi vom mai vedea ce putem face. Un, doi, trei: cu toţii în maşina timpului. Grăbiţi-vă! Se scurge timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu