Priveşte-i!
Atât de firavi… Priveşte-i cum dansează, cum se lasă purtaţi de vânt... Asta până ajung în palma ta, iar tu îi priveşti cum se topesc, neputincios.
Te-ai gândit vreodată: oare fulgii de nea au familie? Au fraţi, surori, părinţi? Mda... îmi imaginez: mamă şi tatăl Fulg, Fulguşorul şi … Fulgerica!
- Nu, nu! Fulgerica e sora Fulgerului! Cum îndrăzneşti tu, un om oarecare, să îmi insulţi sora?! Nu se numeşte nici Fulguşoara, nici Fulgerica, aşa cum i-ai spus tu şi nici în alt fel, o cheamă Nea!
- Ce? Cine? Cum?
- Da, da, of... oamenii ăştia! Mai întâi ai să mă priveşti lung, ai să mă întrebi cum de pot vorbi şi o să te ciupeşti, ca să te asiguri că nu visezi, nu-i aşa?
- Păi, da. Asta aveam de gând, dar….
- Dar, ce? Ce ţi se pare aşa de ciudat ca un fulg de nea să vorbească? Ştii ce? E chiar jignitor ca fiecare om pe care îl întâlneşti să îţi pună tot felul de întrebări. M-am săturat de povestea asta!
- Ce mi se pare ciudat?
- Da, da! Ce? Acum, nici de auzit nu mai auzi bine?
- Ha, ha! Mi se pare că eşti cam glumeţ, pentru un pitic ca tine!
- Pitic, da?
- Da! Pitic!
- Ei, bine… Uriaşule!
- Mai bine uriaş, decât pitic ca tine. Ştii ce e cel mai ciudat? Că am ajuns să mă cert cu un fulg de nea… Cred că m-am ţicnit!
- Gata! Să-ţi explic: cum ar fi dacă într-o zi, un fulg de nea s-ar întâlni cu tine, ca acum şi…
- Păi … cum să fie? Ca acum!
- Nu am terminat! Deci, dacă un fulg de nea s-ar întâlni cu tine şi te-ar întreba cum de ai mâini şi picioare, ochi şi bla-bla-bla şi cum de poţi vorbi, ce ai face?
- Dar eu vorbesc! Eu arăt aşa! E ceva firesc!
- Voi, oamenii! Vă credeţi atotştiutori!
Tresar. Privirea mi-a fost atrasă, înainte să mai apuc să îi răspund fulgului. Priveam, fără a putea face nimic, cum razele străpungeau norii cenuşii.
- Repede, sari în palma mea!
- Să sar în palma ta? De ce?
- Uite! Razele soarelui! Sari!
- Nu! Stai!
Am luat fulgul în palmă, apoi am tras repede mâna, înăuntrul camerei, privind îngrijorată spre fereastră.
- Gata! Am scăpat! Eşti în regulă?
- …
- De ce nu îmi răspunzi? Fulgule? Unde eşti?
În palma larg deschisă, se mai afla doar o picătură de apă ….
O lacrimă-mi alunecă uşor pe obrazul îmbujorat, apoi căzu în palmă.
Acum erau două picături de apă….
Atât de firavi… Priveşte-i cum dansează, cum se lasă purtaţi de vânt... Asta până ajung în palma ta, iar tu îi priveşti cum se topesc, neputincios.
Te-ai gândit vreodată: oare fulgii de nea au familie? Au fraţi, surori, părinţi? Mda... îmi imaginez: mamă şi tatăl Fulg, Fulguşorul şi … Fulgerica!
- Nu, nu! Fulgerica e sora Fulgerului! Cum îndrăzneşti tu, un om oarecare, să îmi insulţi sora?! Nu se numeşte nici Fulguşoara, nici Fulgerica, aşa cum i-ai spus tu şi nici în alt fel, o cheamă Nea!
- Ce? Cine? Cum?
- Da, da, of... oamenii ăştia! Mai întâi ai să mă priveşti lung, ai să mă întrebi cum de pot vorbi şi o să te ciupeşti, ca să te asiguri că nu visezi, nu-i aşa?
- Păi, da. Asta aveam de gând, dar….
- Dar, ce? Ce ţi se pare aşa de ciudat ca un fulg de nea să vorbească? Ştii ce? E chiar jignitor ca fiecare om pe care îl întâlneşti să îţi pună tot felul de întrebări. M-am săturat de povestea asta!
- Ce mi se pare ciudat?
- Da, da! Ce? Acum, nici de auzit nu mai auzi bine?
- Ha, ha! Mi se pare că eşti cam glumeţ, pentru un pitic ca tine!
- Pitic, da?
- Da! Pitic!
- Ei, bine… Uriaşule!
- Mai bine uriaş, decât pitic ca tine. Ştii ce e cel mai ciudat? Că am ajuns să mă cert cu un fulg de nea… Cred că m-am ţicnit!
- Gata! Să-ţi explic: cum ar fi dacă într-o zi, un fulg de nea s-ar întâlni cu tine, ca acum şi…
- Păi … cum să fie? Ca acum!
- Nu am terminat! Deci, dacă un fulg de nea s-ar întâlni cu tine şi te-ar întreba cum de ai mâini şi picioare, ochi şi bla-bla-bla şi cum de poţi vorbi, ce ai face?
- Dar eu vorbesc! Eu arăt aşa! E ceva firesc!
- Voi, oamenii! Vă credeţi atotştiutori!
Tresar. Privirea mi-a fost atrasă, înainte să mai apuc să îi răspund fulgului. Priveam, fără a putea face nimic, cum razele străpungeau norii cenuşii.
- Repede, sari în palma mea!
- Să sar în palma ta? De ce?
- Uite! Razele soarelui! Sari!
- Nu! Stai!
Am luat fulgul în palmă, apoi am tras repede mâna, înăuntrul camerei, privind îngrijorată spre fereastră.
- Gata! Am scăpat! Eşti în regulă?
- …
- De ce nu îmi răspunzi? Fulgule? Unde eşti?
În palma larg deschisă, se mai afla doar o picătură de apă ….
O lacrimă-mi alunecă uşor pe obrazul îmbujorat, apoi căzu în palmă.
Acum erau două picături de apă….
