Adolescenţa - un tărâm neexplorat

Zamosteanu Andrei, clasa a VIII-a
Şcoala cu clasele I-VIII “Dimitrie Pompeiu”
Broscăuţi, judeţul Botoşani

Corpurile noastre se schimbă din momentul în care ne naştem şi continuă să se schimbe pe parcursul vieţii. Se schimbă, deoarece tot ceea ce este viu creşte şi se dezvoltă.
Perioada dintre copilărie şi maturitate este cunoscută sub numele de adolescenţă. Când oamenii folosesc acest cuvânt, de obicei se refera nu numai la schimbă-rile fizice, ci şi la noile gânduri, sentimente, relaţii şi responsabilităţi pe care le au copiii care devin tineri adulţi.
Deşi cuvintele adolescenţă şi pubertate au înţelesuri diferite, oamenii le folosesc, de obicei, ca sinonime. Adolescenţa este o perioada de tranziţie - când un băiat sau o fată nu mai este un copil, dar nu este nici adult încă.
Adolescenta este vârsta căutării adevărului, a căutării vieţii, dorinţa arzătoare de a te cunoaşte pe tine însuţi. În adolescenţă, orice trăire este accentuată, tinerii fiind mereu în viteză şi plini de energie.
În această perioadă, se conturează caracterul şi personalitatea, se leagă prie-tenii durabile şi se învaţă arta comunicării. Adolescenţa este vârsta marilor achiziţii, vârsta când percepem lumea cu alţi ochi.
Lumea adolescenţei are timp şi loc pentru iubire necondiţionată, pentru zbor şi înălţare. Este o lume a viselor, în care oamenii sunt deosebiţi unul de altul, dar asemănători în aspiraţia spre prietenie. Adolescenţii trăiesc clipa, fără să ţină cont de părerile celor din jur. În afară de ei nu mai contează nimeni şi nimic. Nu îi interesează riscurile pe care şi le asumă făcând un anumit lucru şi nici consecinţele. Nu le pasă dacă îi dezamăgesc pe cei din jur, atunci când nu obţin un anumit rezultat. Sunt calmi şi rostesc: „Şi ce dacă s-a întâmplat astfel? Nu sunt tot eu? Nu am rămas tot eu? Fac ce-mi place, pentru că astfel aflu cine sunt şi ce vreau!”.
Adolescenţii se transformă şi fizic, evoluează, adică li se modelează caracterul care adăposteşte în adâncul său sufletul. Unii caută să atragă atenţia prin teribilisme, iar cei curajoşi îşi exprimă unicitatea încercând să fie ei înşişi. Prea putini urmează şabloanele impuse de familie, de şcoală, de „tradiţie”, dorind să fie altfel decât mama, tata, bunicii...
În adolescenţă începe şi maturizarea Aceasta are legătură cu călătoria lăun-trică, cu experienţele interiorului şi nu cu experienţa de viaţă. Adolescenţii, aerieni şi în viteză, exact acest lucru îl urmăresc: să se descopere, să afle cine sunt şi încotro se îndreaptă, fiind la răscruce de drumuri.
Adolescenţa este perioada când îţi faci planuri de viitor, te gândeşti la studiile pe care le vei urma sau la familia pe care ţi-o vei întemeia. Adultul de mâine, adică adolescentul care se formează azi, e rodul relaţiei părinte-copil. Adolescentul e un oaspete venit din necunoscut, iar părinţii trebuie să-l trateze cu respect şi iubire necondiţionată şi să le dea posibilitatea să se dezvolte ca un spirit liber.
Copiii ai căror părinţi vor proceda astfel vor fi liberi în gândire şi simţire şi vor păşi în viaţa de adult cu simţul valorii şi al respectului de sine. Acum, la această vârstă simţim că avem puterea de a face orice: putem zbura, putem face o lume mai bună. E frumos să visezi şi să îţi aşterni idealul pe o hârtie, dar e şi mai frumos când acesta devine realitate.
Dar din păcate nu totul e atât de simplu pentru toţi: pentru mulţi adolescenţi viaţa e foarte grea. deoarece duc o luptă continuă cu sărăcia, mizeria şi foamea… Încă din adolescenţă începem să desluşim tainele emoţionante ale cunoaşterii, ce se adăpostesc în eternele file ale cărţii vieţii, pentru a ne ajuta să evadăm dintr-o lume a sărăciei şi a tristeţii, care nu oferă ocazia unui nou început. Oricât de tragică ni s-ar părea această mască a realităţii, nu trebuie să ne abatem de la lupta din care putem să obţinem şanse egale în faţa vieţii şi victorie în faţa sărăciei.
Dar de multe ori, tocmai adolescenţii care nu au tot ce îşi doresc reuşesc să zâmbească… Poate că de multe ori nu ne dăm seama că cele mai banale lucruri pentru noi, cum ar fi să poţi ţine pe cineva de mână, să simţi că ai pe cineva aproape în clipele grele, să ştii că eşti sănătos, reprezintă pentru alţii idealuri de neatins.
De multe ori trecem pe lângă aceşti copii şi nu ne dăm seama cât de grea e viaţa pentru ei, dar tocmai aceşti oameni, atât de loviţi de soartă sunt dovada vie a faptului că trebuie doar să crezi pentru a putea învinge orice obstacol. Deseori aceşti adolescenţi ne pot învăţa multe. Nu trebuie să ai totul pentru a putea zâmbi… Ei ştiu că au puterea de a merge mai departe, de a învinge greutăţile vieţii pentru a-şi atinge într-un final idealul.
Uneori avem parcă nevoie de ceva care să ne trezească la realitate, să ne facă să ne dăm seama că viaţa e frumoasă, mai ales această perioada a adolescenţei, când ne formăm ca persoană şi ne hotărâm practic toată viaţa… Tot în această perioadă cunoaştem un alt aspect al vieţii: simţim fiorul primei iubiri, iar iubirea juvenilă impresionează de multe ori prin încrederea pe care o au cei doi unul în altul şi în dragostea lor şi credinţa că împreună vor învinge orice obstacol… Acum, de multe ori, privim iubirea ca pe un ideal.
Adolescenţa reprezintă pentru noi toţi un prag care a fost sau urmează a fi trecut spre a descoperi o lume vastă. În adolescenţă ţi se defineşte caracterul, credinţa şi personalitatea.