Prietena mea cu părul ca abanosul

Agapi Amalia, clasa a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Pompeiu”
Broscăuţi, judeţul Botoşani

Soarele strălucea ca un glob de aur împrăştiind săgeţi fierbinţi asupra pământului. Încercând să scap de arşiţă, caut un copac pentru a poposi la umbra lui. Apropiindu-mă, văd un palat mare şi frumos ce strălucea în soare. Pe poarta acestuia ieşea o fată frumoasă cu două cozi lungi şi negre ca abanosul. Obrajii ei albi ca zăpada făceau să iasă în evidenţă buzele roşii ca sângele. În mâini avea două găleţi şi se îndrepta spre fântână.
- Cine eşti tu? îndrăznesc eu să întreb. De ce mergi la apă când este aşa o zăpuşeală?
- Sunt Albă-ca-Zăpada şi locuiesc în acest palat. Din păcate, mama mea a murit de curând, iar tatăl meu şi-a adus o altă împărăteasă. Aceasta se poartă foarte urât cu mine şi, pentru că împăratul este plecat mai mereu în războaie, eu rămân cu mama vitregă ce mă tratează ca pe cea mai josnică slugă. După masă mi-a dat ordin să merg în pădure cu vânătorul, căci pofteşte a mânca astăzi carne de vânat.
- Albă-ca Zăpada, lasă-mă să vin şi eu în pădure cu tine. Mă ascund după pomul acesta mare, iar când treceţi, vă însoţesc şi eu.
- Bine! Să ştii că de mult mă rog la Dumnezeu să-mi dea o prietenă aşa ca tine…
Am aşteptat aproximativ două ore ce păreau să nu se mai sfârşească. Deodată văd un vânător scund şi rotofei însoţit de frumoasa mea prietenă. Ies, îi urmez şi nimeni nu îndrăzneşte să spună niciun cuvânt. Dintr-odată, vânătorul se opreşte şi spune:
- Albă-ca Zăpada, mama ta vitregă mi-a poruncit să te duc în pădure şi să te împuşc, după care să îi duc inima ta drept dovadă. Nu pot să fac asta. Eşti atât de tânără şi de frumoasă! Voi împuşca un pui de mistreţ şi-i voi duce inima maşterei. Mergeţi cu Dumnezeu! Pădurea e mare şi poate nu vă va da de urmă.
Am rămas singure în mijlocul pădurii. Ne-am aşezat într-o poieniţă să ne odihnim. Copila se făcuse palidă la faţă de frică şi uimire.
- Nu pot să cred că există oameni atât de răi! Cu ce i-am greşit eu de a dorit să mă ucidă?
- Poate te urăşte datorită frumuseţii tale. Dar vezi tu, sunt şi oameni buni precum vânătorul care ţi-a cruţat viaţa. Ştergeţi lacrimile din aceşti ochi superbi, căci Dumnezeu şi Maica Sfântă te vor veghea şi ajuta. De asemenea, eu sunt lângă tine.
O cuprind uşor de după umeri iar ochii ei plini de lacrimi strălucesc precum două steluţe. Ne ridicăm încet şi pornim pe cărările pădurii. După un timp am ajuns în faţa unei căsuţe bine îngrijită. Am deschis încet portiţa întrebându-ne cine locuia acolo.
O sonerie cu clinchet de clopoţei sună neîncetat. Ce s-a întâmplat oare? Mă întorc nedumerită şi văd că totul dispăruse. Sunt în patul meu, iar ceasul deşteptător mă trezeşte să merg la şcoală.
Alerg spre fereastră, gândindu-mă la visul meu. Ninsese toată noaptea, iar curtea era plină de zăpadă. Totul a părut atât de real…