Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti, judeţul Iaşi

Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti, judeţul Iaşi

marți, 29 iunie 2010

Teslovan Georgiana-Andrada

clasa a VIII-a,
Şcoala generală “Sf. Ilie”
Topliţa, judeţul Harghita
EDEN

Petale de roze plutesc parfumate
În flăcări de vise şi fluturi de valuri
Cu aripi de-argint de nopţi nepătate
Se-aşază pe harpe cântând idealuri.

Lumini colorate se-amestecă-n pânze
Şi nasc culorile vieţii
Ce-adună în ele lumina divină
Şi-o lasă în norii dimineţii.

Un înger cu aripi de aur şi raze
Aduce iubirea din crini parfumaţi
Deşertului galben cu vesele oaze
Şi-o picură-n petale de irişi minunaţi.


POVESTE

A fost odată-un vis frumos
Pierdut pe veşnicie,
Ce-n zori de apă, grandios
Din fluturi albi învie...

Dar nu mai ştii să-l înţelegi.
Vezi flori de apă şi lumină,
Şi-n van încerci să le culegi,
Căci pier în zi senină...

Copilărie, primul meu rai,
Din ceruri albastre uitate,
Te rog eu acum să mai stai,
În clipe pe aer pictate...


LUMINĂ

În noapte de vară pluteşte-o lumină
În lacuri de şoapte şi de floare,
E chipul de înger pe-alba violină
A eternelor clipe ce-noată spre soare.

Lumină albastră căzută din ape
În ceruri înalte şi pline
Pictează în valuri sclipind peste toate
Şi-adoarme pe stele divine.

În lacrimi scânteie un dulce mărgean
Şi zboară spre luna cea plină
E suflet, e apă, e val şi ocean
Şi strigă încet: e o lumină.


PRIMĂVARA

Primăvară, rai de lumină
Cuprinde natura, trezeşte-o din vis...
Cu aripi de noapte în luna plină
Se schimbă-n visare, în paradis...

Flori parfumate, în mări de culoare
Pictează copacii abia înfrunziţi
Şi-ndreaptă mireasma în drumul spre soare
Şi-o lasă să cadă în codrii-nverziţi.

Culori de rouă se mistuie-n zori
Şi-nalţă o rugă spre cer:
În veci să rămână, în rochia-i de flori
În zile când stelele pier...

Să nu se topească în valuri senine,
Să nu părăsească natura cu soare,
Ci-n veci să domnească, în undele line,
În ceruri, în codrii, în păsări şi floare.


CULOARE DE STELE

Razele nopţii se-ntind către zare
Să vadă cum stele se nasc şi sclipesc
Să-şi pună dorinţe, să-noate în mare
În imagini ce-n valuri de spume strălucesc.

Culoare de stele se-amestecă-n cer
Creând fericirea cea albă
Topindu-se-n noapte până ce pier
Şi se reîntorc în a Tatălui palmă.

Ciobanu Mălina

clasa a VII-a,
Şcoala cu clasele I-VIII Plopeni
oraşul Salcea, judeţul Suceava
AŞA SUNT EU

Aşa sunt eu,
O jumătate de lună
Părăsită
Prin lumea stelelor…

Aşa mă uit eu la lume
Printr-un ochi de planetă albastră
Ascultând taina lăuntrică
A sufletului întristat
De o înnorare temporară
Şi zâmbesc inocent...

Aşa mă pierd eu
Prin amintiri
Şi prin zâmbete…
Gândul meu ascuns
Aleargă nebun
Prins de vraja copilăriei.


JOC DE COPIL

Să nu vă fie frică de mine,
Cuvinte şi imagini,
Căci eu vă aştept înfrigurată
Zâmbetul şi jocul,
Metaforele pline de culoare.

Să nu vă fie teamă de mine,
Apropiaţi-vă,
Îmbrăţişarea mea vă aşteaptă,
Gânduri nerostite vă cheamă,
Sunt doar eu… un copil.


TIMPUL

Timpul se opreşte în faţa
oglinzilor spălate de ploile primăverii.
Gândul priveşte anii încovoiaţi
de durerea zborului, iar florile
ţes cenuşa răsăritului
aruncată într-un clopot
de rouă.
Am fi victorioşi dacă am visa...
Am fi victorioşi dacă am spera...
În neant acel vis, acea speranţă s-ar răsfrânge şi
ar zbura, pulsând de viaţă şi culoare...


LUMINA DIN OCHII COPIILOR

Fiecare copil ascunde în ochi un dar divin,
O tăcere de înger, o aripă de lumină,
Un zâmbet din vremea când încă nu era
Pe care şi mama-l ascundea în colţul unui gând
Din vremea copilăriei ei îndepărtate.

Lumina din ochii ei mi se revarsă în suflet
Ca o mare caldă, mătăsoasă şi sărată
ca o lacrimă de fericire...
Iau flori în mâini şi privesc răsăritul cu dragoste,
Razele lui sângerii - un imn înălţat vieţii,
Se scaldă în lumina ochilor mei de copil.


MURMUR DE FLOARE

Ascult ca-ntr-un vis primăvara...
Paşii ei delicaţi, călcând peste toate simţurile mele
Cântecul ei îngândurat şi verde
Trezind la viaţă însăşi viaţa şi moartea...

Ascult murmurul alb al florilor
Mirosul roz al norilor fugari...

Dantela târzie a zăpezii rămâne ca un vis rătăcit
În oglinda vie a zilei,
În zgomotul plenar al florii ce iese visătoare,
Indecentă şi albă, din mugur.

Melu Andreea

clasa a VIII-a,
Şcoala de Arte şi Meserii Nr. 2
Verneşti, judeţul Buzău
NOSTALGIE

Pădurea parcă ruginise la fel ca sufletul meu
Pustiit, îngropat în lacrimi amare.
Inima-mi era plină de întrebări,
Iar gândul, o fantezie de lumini.
De ce tocmai eu, de ce oare?

Aşteptându-l pe el în amurg,
Mă copleşea amintirea
Iubirii trecute...

Izvoare ce curg lin, ca gândurile mele
Izvoare de lumină, izvoare de stele
Ce păstrează pe veci amintirea-ţi vie
Nezbuciumată puterea-n tărie.

Cântecu-i un joc de sunete...
Ziua-noaptea, un joc de lumini...
Dragostea e jocul firii.

Sau poate-i doar un vis
Ce nu-mi dă pace...
E nostalgia timpurilor tinereţii
Pe care nu pot să le regăsesc.


IUBIREA REGĂSITĂ

Nu e nimic în nici un colţ ascuns!
Totul e-n jur şi totul are-un sens.
Nu căuta să dezveleşti mistere,
Nu-ţi căuta destinul tău în stele.

Încerci mereu să vezi mai mult
Şi să descoperi lucruri din trecut,
Cauţi dovezi, cauţi idei, cauţi orice
Cu care poţi să te pătrunzi.

Nu e nimic în nici un colţ ascuns!
Priveşte infinitul printre brazi,
Priveşte cum culorile adună-n ele strâns,
Tot farmecul iubirii când crezi că-i neputinţă.

Căldura soarelui m-a învăţat
Că sufletul i-asemeni, e un soare,
Că focul care arde-n noi
E mai puternic şi mai înălţător.

Privirea-ntoarsă spre pământ
Îmi dă puteri să cred ceea ce simt.
Eşti peste tot şi totuşi nicăieri.
Încă mai caut clipele când ieri,

Râdeam, visam şi ne jucam.
O ceaţă fumurie mi-ntunecă privirea.
Nu pot să mai zăresc decât pe cerbul meu
Ce parc-ar vrea să îl urmez.

Şi l-am urmat spre-o zare de argint
În care crivăţul cânta, apa şoptea,
Iar ţie îţi spunea ceva despre iubirea mea,
Cum inima în mine palpita.


ÎNTRE DA ŞI NU...

Plecata-i de ieri...
Şi-avea o tristeţe
În fiecare geană...

Spera ca cineva să-i spună "Ia-mă!"
Spera ca cineva să-l poată iubi
Mai mult de-o noapte şi-o zi...

Şi-avea o tristeţe
În fiecare geană...
Şi-o lacrimă în fiece cuvânt...

Şi-apari ca o umbră,
Ca o dilemă sumbră,
Ca o întrebare:
"Va mai fi ceva oare?"
Apari în noapte
Între mii de şoapte
Tulburându-mi visele,
Sărutându-mi buzele.

Îţi spun în gând:
- Învaţă-mă să râd
Dar mai întâi să plâng!
M-am pierdut căutând ochii tăi
Ce în mine au aprins văpăi.
Mi-e dor şi doare,
Simt cum dragostea încet dispare.
Prizonieri sau nu
Între da şi nu...


DEZILUZIE

Mii de întrebări fără răspuns,
Mii de explicaţii nici una mai presus,
Sute de neînţelegeri, culpe şi reproşuri.
Două suflete ascultă şi îndură
Ceea ce se cheamă dragoste pură.

Tot ce ei visau acum e scrum.
Înainte mergeau amândoi,
Acum sunt singuri pe drum,
Singuri acum...

Iubirea lor încet s-a stins
Şi nici o scânteie nu s-a mai aprins.
Totul e pustiu şi gol
Părând de nepătruns.

E o lume crudă, aspră şi umilă,
Cu o poveste de dragoste fragilă,
A doi copii ce s-au iubit
Cu inocenţă, cu sinceritate
Ce mai apare doar în vise câteodată.


TÂRZIU ÎN NOAPTE

Atâta linişte-i în noapte...
Şi-mi pare că aud iar şoapte...
Voci line, fine, cristaline,
Voci joase şi duioase...

Sunt razele de lună plină,
Sunt raze pline de lumină
Ce jucăuşe-mi bat în geam
Frunzele-mi luminând pe ram.

Noaptea-i ninsă de-amintiri,
De suferinţe şi-amăgiri,
De focuri stinse din priviri
Ale îndepărtatelor iubiri...

Priviri odată minunate,
Acum sunt parcă indignate,
Privirea ochilor incerţi,
Ochi mari, profunzi şi inocenţi.

Premiul III

Duma Mădălina

clasa a VII-a,
Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca-Chiojdului
comuna Chiojdu, judeţul Buzău
VISEZ SĂ RĂMÂN COPIL…

Pe cerul neted, calm şi blând,
Întind un zâmbet mare, lung,
Şi teama o alung prin frică,
Şi frica o alung prin teamă,
Şi val se-aşază peste undă,
Undă se-aşază peste val.
Observ că negrele umbre
Sunt prea speriate de moarte
Pentru a putea trăi,
Şi prea îngheţate pentru a putea vorbi.
Atunci le-mpart o lacrimă şi-un zâmbet,
Şi sufletele lor moarte reînvie
Formând o luminiţă vie.
Sunt un copil adică sunt
Un fiu al zeului copilăriei.
Eu pot da viaţă oricărui lucru.
Şi astfel putem face aproape toţi copiii.
Dar din păcate… doar pentru o anumită vreme.
Cu timpul această magie se evaporă uşor din noi.
Noi toţi primim copilăria, o trăim şi o trimitem departe.
Dar eu aştept până când cerul va cădea.
Ştiu că nu voi mai putea,
Însă voi trăi pentru a visa că sunt copil.


O SĂ DEVIN O MARE ÎNDEPĂRTARE?

Mă cert cu mine însămi deşi-i clar
Că timpul se transformă-n praf de stele
Şi zilele secunde-mi par,
Iar urmele-mi dispar prin ploi rebele.

Eu ştiu un joc: e jocul de-a zbura
La nouă mări şi ţări, ca în poveste,
Unde găsesc puterea de-a-nvia
Copilăria – semn ucis – lăsată zestre.

O să devin o mare îndepărtare?
Nici nu-mi dau seama-eu mă joc...
Alerg spre Mir – spre marea însingurare
Şi tot mă joc. Ce viu e jocul-foc.

O, Doamne! Dă-mi o stea din Carul Mare
Mai dă-mi răbdare, teamă şi puteri
Ca Micul Prinţ mai cer şi-o floare
Să fiu bogat, ca toamna, de averi.

Copilărie! Nici chip nu ai şi nu mai poţi pleca
Tot curgi în mine ca un râu,
Din zori şi până-n noapte-ţi voi cânta,
Doar Om de-acu-nainte n-am să fiu.


SUNT UN FLUTURE…

Sunt un fluture venit din depărtare,
Departe, departe, din lumea mea mare.
Am venit pe câmpiile verzi şi înflorite,
Să fac fiinţe fericite.
Am venit să vă aduc reţeta fericirii,
A râsului şi a iubirii,
Pe aripă eu o am scrisă,
Doar pentru voi,
Cei care ştiţi să mă iubiţi…
Am venit să vă aduc un zâmbet,
O rază de soare, un cântec.
Am străbătut atâta cale,
Doar pentru voi,
Pentru fiecare…


AŞ VREA...

Vise... de mii de gânduri,
Idei de transformare -
Să fiu un fluture, un nor, o floare...

Dintr-o mie de speranţe,
Eu, una, ţi-o dau ţie,

Cel ce citeşti această poezie.
O să ai motive o mie,
Pentru a-mpărţi şi altora bucurie.
Iată: trimite una lui, şi ei, şi lor,
La fel cum ţi-ai opri şi ţie!


COPILĂRIA MEA

E bine să fii copil cu aripi mari şi albe
Şi-n jur să fie sărbătoare de flori curate, dalbe.
E bine să-ţi păstrezi curat sufletul iubitor,
Căci vei gândi la aceşti ani, cu amintiri de dor.
E bine să priveşti în jur şi să te bucuri iar
Şi tot ce e frumos şi bun să ţii în buzunar.
Aşa, copilăria mea să nu te amăgeşti
Şi cât se poate de târziu tu să mă părăseşti.
Căci fără tine în zadar am să călătoresc
Spre zări de soare sau de ploi, norocul să-mi găsesc
Ci spune, tu, că ştii mai mult
Ce trebuie să fac, şi eu te-ascult!

Drăgănescu Ianina

clasa a VII-a,
Şcoala Nr.6 “Nicolae Bălcescu”
Piteşti, judeţul Argeş
NOAPTE

Soarele se varsă şi-amurgu'abia clipeşte,
Şi trandafirul, beat de rouă, abia dacă se zăreşte.
Imensitatea, măsurată-n lacrimi îndrăzneşte,
Oglindeşte patimile lunii pline de tristeţe.

Linişte. Lumină sumbră. Noapte.
O stea cântă-ale eternităţii şoapte.
Un greier îşi obligă suratele să tacă,
S-asculte iarba ce se-aplecă să zacă.

O pasăre de foc, un sol al păcii, al seninătăţii,
Se stinge-n marea caldă, în potopul nopţii.
Întreaga natură se-ntreabă-ngândurată
Cine domneşte-acum în cer? Cine-i acea frumoasă fată?

Şi cum o cheamă? Eternitatea sau Pieirea?
Minciuna, Răutatea sau Iubirea?
Ar avea multe de spus despre misterioasa Maiestate…
Însă nimeni nu ştie nimic. Este doar noapte.


NOI

M risipesc
în gândurile tale,
în vise, în clipe,
în noi,
în dorul de ieri, sau departe…
în ploi!

Trecutul se scrie
în palmă
cu urme de lacrimi
de dor…

Aştept doar un semn
că mă cauţi,
un sens
Pentru noi!


AŞTEPTARE

Regină a tăcerii
Peste pustiu domneşte
Cu mantia de umbre,
Coşmar şi renunţare.
Mă-nvălui în uitare
Invoc iubiri de stea,
Aştept un semn de viaţă
Din lacrimi reclădesc
…privirea ta…


PEISAJ

Cenuşă, ceară şi noroi
Într-o clopotniţă din târg
Săraci cu mâinile întinse
Stau în genunchi şi plâng.
Dureri li se citesc pe faţă
Şi lacrimi pe obraz se scurg
Mâini degerate stau întinse
La târg într-un târziu amurg.


DESPĂRŢIRE

În trenul ce pleacă
în noaptea târzie
Un crâmpei de inimă,
un petec de suflet…
O urmă din dorinţa de a păstra…
Şi neputinţa de a striga!

O lacrimă îngheţată se transformă
în fulg de zăpadă.
Peste un timp, peste un anotimp,
peste o durere, sau poate
peste un gând
Se va întoarce…

Hîrşenie Andreea

clasa a V-a,
Liceul Teoretic "William Shakespeare"
Timişoara, judeţul Timiş
UNDE E CASA BUNICII?

Casa bunicii
Miroase a var proaspăt
Şi a gutui,
A levănţică
Pusă sub căpătâi.

Lumina vine
Prin perdeaua de borangic
Cusută cu acul
Cel mai mic.

Lumina vine
Din tindă,
Dintre muşcate,
Aleargă prin ungherele toate,
Mângâie păsările
Ţesute-n covoare
Şi ele sunt gata
Să înceapă să zboare.

Iar dacă eşti
Un pic mai atentă
Simţi cum florile din ştergare
Se umplu încet
De parfumuri îmbătătoare.

Casa bunicii
E plină de zâne
Şi de pitici
Pe care îi văd
Doar cei mici.

În casa ei
Trebuie să fii, neapărat,
Un copil foarte cuminte
Şi foarte curat.

- Unde e casa bunicii?
- Unde să fie?!
În grădina ta minunată,
Numită copilărie.


NEPĂSARE

Nimeni nu mai vede o floare ce răsare,
Nu se mai observă răsăritul de soare.
S-au pierdut tradiţiile, lucrurile adevărate,
S-a pierdut şi lumea de-atâta răutate.

Caut adevărul în atâta minciună,
Caut prieteni într-o mare de oameni.
Aş vrea să salvez ceva din această furtună -
Un zâmbet, o lacrimă, o privire
Sau, poate, acel frumos cuvânt numit "fericire".


ŢARA MEA

Ţara mea îmi este dragă
Că-i a mea, nu-i a altcuiva.
Lungi poiene şi izvoare
Îmi încântă inima.

Ţara mea e cea frumoasă
Munţii şi codrii, brazii verzi
Ne aşteaptă cu podoabe
La vecinul din Hurezi.

Stai să vezi ce frumuseţe
Vara e pe Litoral
Toţi cu feţele bronzate
Te îndeamnă să vii iar.


ARIPIOARELE CELE MICI

Boierii, cucoanele
Şi-au închis obloanele,
Şi-au zburat în gloată deasă
Către ţara de mătasă.

Între florile străine
Veneticilor li-e bine.
Aici, viscol, frig şi ceaţă,
Grâu-i strâns şi iazu-ngheaţă.

Am rămas locului noi,
Vrăbii, corbi şi piţigoi
Şi cu înţelegere
Trupul c-o să degere.

Vara, vor cânta-n sobor
Că se-ntorc în ţara lor.


CASA CU VRĂBII DE LA BUNICA

Vrăbii casnice, ştiute
Am în streşini, două sute.
Şi mai am, de nu mă-nşeală
Lista scrisă cu cerneală.

Socotite, numărate,
Două sute zece, toate,
Şi cu pui, cu tot cu ouă
Ar mai fi o sută, două.

Le-am trecut în catalog,
Două litere, mă rog:
Vrăbioii cu băieţii,
Şi scatiii cu sticleţii.

Ca la piersici şi la sfecle,
Le-am dat nume şi porecle.
Şi poreclele urmează
După nume-n paranteză...

Vrăbioii au, mai toţi,
Nume de tâlhari şi hoţi,
Căci, de bine să ne fie,
Noi stăm lângă puşcărie,
Şi, pe vrute, pe nevrut,
Luăm şi dăm cu împrumut.